Dacă sunt atâtea cazuri confirmate pozitiv de COVID-19 în instanţele clujene, în Primăria Cluj-Napoca, de ce nu se închid acestea în aşteptarea rezultatului anchetelor epidemiologice pe care poate le face, poate nu le face, Direcţia de Sănătate Publică Cluj – direcţie care se crede stat în stat şi care dă răspunsuri halucinante pe tema atribuţiilor pe care legal le are, atunci când le dă.
De obicei nu le dă.
Că directorul acestei instituţii, Mihai Moisescu, are impresia că instituţia sa are derogare de la comunicare. În plină situaţie de urgenţă, ne-au minţit, cu tupeu gros (ca talpa obrazului şefului instituţiei), că au primit interdicţie „de la Bucureşti” să nu comunice date cu privire la pandemie. Nu ştim cine e mincinosul, dar vom întreba direct „la Bucureşti”, că onor ministrul Sănătăţii, Nelu Tătar, a declarat, la începutul acestei săptămâni, că nici vorbă, „nici un DSP din ţară nu a primit un asemenea ordin aberant”.
Şi aşa ar fi normal: comunicarea corectă duce la coerenţa unor acţiuni şi la eficientizarea acestora în combaterea unei pandemii. Nu tăcerea şi lipsa de bun simţ comunicaţional!
Acum, de trei zile, încercăm să însăilăm un dialog cu acest individ, să îl întrebăm, pe fondul înmulţirii cazurilor confirmate pozitiv cu COVID-19 în instiutuţiile statului, care sunt anchetele epidemiologice în desfăşurare. Să putem preveni populaţia – aşa cum ar trebui ei să o facă, de fapt, să nu se ducă în locaţiile care sunt focare de COVID-19.
Şi nu reuşim.
Din punctul meu de vedere, această necomunicare, pe lângă faptul că denotă gradul de needucare al individului, de lipsă de înţelegere a locului şi scopului său în viaţa în fruntea instituţiei sale, s-ar putea cu uşurinţă încadra la fapta contravenţional-penală de zădărnicire a răspândirii acestei boli contagioase şi mortale (infectarea cu COVID-19).
Dacă m-aş infecta acum cu COVID-19, că m-am dus, neinformat cu privire la pericolul la care mă expun, în focarul de infecţie din Primăria Cluj-Napoca, în focarele din instanţele şi parchetele clujene (şi cine ştie câte alte instituţii publice-focar mai sunt în municipiu şi în judeţ), l-aş denunţa penal pe individ şi l-aş acţiona în judecată.
E de reţinut şi pentru cei care vor avea de suferit, să se întrebe cum îşi permit slujbaşii publici să nu comunice cu privire la activitatea instituţiilor pe care le conduc!
La fel este şi cu doamna Anca Mărincean, şefa DST DNA Cluj. Ştie că are o problemă gravă în instituţia pe care o conduce, dar îşi permite să închidă telefonul în nasul jurnaliştilor, în loc să comunice.
Din punctul meu de vedere, ne-comunicarea datelor de interes public aş încadra-o la abuz în funcţie, abuz în serviciu, orice ţine de fapte grave de corupţie şi aş pedepsi-o ca atare. Că ucide!
Învăţaţi să comunicaţi! O faceţi pe banii noştri, în interesul nostru şi chiar puteţi salva vieţi!