Spiritul sarbatorilor ne face sau ar trebui sa ne faca pe toti mai buni, mai generosi, mai atenti la nevoile celor mai putin favorizati de soarta. E frumos, e crestineste sa ajuti, dar mai ales e un prilej de a dobandi ceva mult mai valoros: o caldura sufleteasca, sentimentul care te inunda cand vezi fericirea in ochii celui pe care l-ai ajutat la nevoie. E o senzatie pe care doar cei obisnuiti sa ofere din inima au experimentat-o.
Baietii de la CocMotors, despre care am mai scris (vezi aici), au vrut si ei sa organizeze o campanie umanitara, sa mobilizeze comunitatea moto spre o actiune de responsabilitate sociala si sa faca o bucurie unor copii sarmani de la o casa de copii din Cluj.
Au incercat in mai multe locuri, au intrebat daca ar avea nevoie de hainute, rechizite sau mancare, dar raspunsul a fost invariabil: „Dati-ne bani!”
Motivele invocate, ca hainele ar putea avea ciuperci, chiar daca sunt noi, ca mancarea are nevoie de certificat emis de Sanepid, nu fac decat sa ridice serioase semne de intrebare. Cat de onesti sunt oamenii acestia, al caror scop primordial ar trebui sa fie asigurarea celor necesare pentru acesti copii sarmani, prin toate mijloacele legale? Ar fi in stare sa isi bage cu nesimtire mainile pana la coate in putinul pe care bietii micuti il primesc?
Manuel Bora, director de Vanzari la CocMotors, ne-a povestit ca nu e un caz singular. A contactat cel putin 5 case de copii de pe raza municipiului Cluj-Napoca. Nu voia sa doneze haine second-hand sau mancare expirata, a sunat ca sa afle de ce ar avea nevoie copilasii, hainute, rechizite, alimente, jucarii si sa cumpere din banii adunati. Peste tot, raspunsul a fost sec: „Nu avem nevoie decat de bani!”
„Noi nu vrem sa acuzam pe nimeni, am vrut doar sa dam o mana de ajutor acolo unde am crezut ca e nevoie. Raspunsurile pe care le-am primit nu ni se par, insa, normale si ne trezesc serioase suspiciuni”, spune Manuel Bora.
La insistentele celor de la CocMotors de a intelege motivele refuzului, din moment ce lucrurile oferite ar fi fost noi, achizitionate special pentru copii din sumele stranse cu ocazia campaniei derulate, li s-a raspuns ca nu se cunoaste provenienta hainelor, care ar putea avea ciuperci, chiar daca sunt noi, iar alimentele ar putea fi alterate in ciuda termenului de valabilitate inscris pe ambalaj.
E vorba de incapatanare, rea vointa, nesimtire crasa? E imposibil sa nu iti pui intrebarea cat de corect ar fi gestionati banii primiti si de ce suma ar ajunge, in final, sa beneficieze cei carora le sunt destinate aceste donatii.
Conducerea CocMotors a incercat o alta abordare si, in colaborare cu o firma de distributie, a vrut ca din banii stransi sa ofere, timp de o luna-doua, fructe proaspete micutilor de la casa de copii. Fructele urmau sa fie livrate zilnic, in functie de necesarul estimat de administratorii respectivei institutii, deci nu era nevoie de spatiu de depozitare. Surprinzator, au fost din nou refuzati, propunandu-li-se, in schimb, sa faca o donatie in bani.
Cum poate cineva sa refuze ajutorul generos si dezinteresat al unor oameni de bine pentru niste copii amarati, doar pentru ca lui nu-i „pica” nimic? Cum poate avea tupeul sa iti sugereze ca decizia ii apartine si trebuie cointeresat ca sa fie de acord?
Victor Mihailescu, general manager al Archdesign, spune si el ca s-a confruntat cu aceasta problema si anii trecuti, cand a vrut sa organizeze o actiune umanitara.
„Eu m-am lovit, alaturi de diferite ONG-uri din care fac parte, de problema donarii de alimente catre centre de ingrijire a copiilor cu dizabilitati sau probleme comportamentale. Conducerea centrelor a refuzat ajutorul nostru din motive de control al calitatii alimentelor. Acestea proveneau din restaurante de lux ale orasului, care au fost de acord sa doneze surplusul zilnic in folosul copiilor. Intr-adevar, cred ca in entuziasmul nostru de a vedea niste copii necajiti bucurandu-se de o mancare de calitate am ignorat aspectul controlului mancarii din partea celor ce conduc aceste centre. Ei au dreptatea lor, dar noi am facut tot demersul doar cu zambetul copiilor in minte. Ca atare, am demarat diverse actiuni caritabile in urma carora am strans niste bugete pe care le-am donat centrelor. Banii nu au mai trebuit verificati daca corespund calitativ, astfel incat au fost primiti cu placere. In marea majoritate a cazurilor am insistat sa cunoaștem destinatia precisă a banilor donati, pentru a ne asigura ca acestia vor fi destinati imbunatatirii vietii copiilor”, precizeaza arhitectul Victor Mihailescu.
Din investigatiile noastre, cele semnalate se confirma. Am intalnit insa si administratori de case de copii bucurosi de donatii, sub orice forma ar veni.
Reprezentantii Asociatiei Caritabile „Maria-Gabriel” au marturisit ca de alimente, in special de zahar, faina, ulei, carne si mezeluri au nevoie. Orez si paste primesc frecvent, pentru ca sunt mai ieftine. Au precizat, insa, ca orice donatie e binevenita.
Fundatia Romana pentru Copii, Comunitate si Familie (FRCCF) primeste, de asemenea, orice ajutoare, dar, pentru copiii intre 6 si 18 ani adapostiti in centru, cel mai urgente ar fi niste ghetute de iarna si niste bluze groase. Conducerea centrului s-a oferit sa dea informatiile concrete despre masuri pe mail si s-a aratat recunoscatoare pentru orice donatie.
Asadar, daca doriti sa faceti un gest frumos de sarbatori, un gest din inima, nu va lasati dezamagiti de nesimtirea unor semeni. Perseverati!
Sarbatori fericite tuturor, iar Mosul sa aduca fiecaruia cadoul pe care il merita!