Vorbeam de dimineata cu o fata pe nume Cru, altminteri o persoana calma si rationala, si care, auzind tampeniile debitate de generalul izmanar Gabriel Oprea la autoconferinta de presa, imi spunea cu o serenitate ce m-a frapat ca-si doreste ca protestele din Cluj-Napoca sa depaseasca faza pancartelor si pumnilor aruncati in aer, ca e momentul sa intram undeva si sa spargem ceva sau sa dam foc la ceva.
Ii inteleg revolta, acelasi lucru l-am simtit si eu auzindu-l pe ditamai ministrul de Interne scuipandu-ma cu afirmatia “N-am stiut ca a avut loc vreun accident”.
Te frapeaza chiar si ca jurnalist, dupa 26 de ani de la Revolutie, faptul ca niste nimicari cu gulere albe inca mai cred ca ne pot dispretui pe fata, inca mai cred ca-si pot bate joc de o Romanie mare.
Un oras de ignoranti, asta suntem in Cluj. De pretiosi, ce nu mai pot citi acasa in fotolii, ci doar in hamace, care nu mai pot asculta jazz sau blues la festivalul lui Tibi Farcas, ci trebuie sa asculte jazz in parc. La noi, lectura trebuie musai sa se faca in autobuz si caritatea la petrecerile de sfarsit de an ale marilor corporatii. Daca nu suntem vazuti ca facem, nu e pont.
E orasul in care din cei 275.000 de cetateni cu drept de vot, doar 5-7% citesc presa locala, potrivit celui mai recent sondaj pe care l-am facut, e orasul caruia nu-i pasa. E orasul in care zeci de mii de oameni o freaca pe Facebook si dau like si share la cauze si petitii, mint ca vor participa la evenimente si proteste, dupa care se culcusesc in osanza moralitatii lor online, mintindu-se ca si-au facut datoria.
Cel mai recent exemplu este protestul initiat de cativa clujeni impotriva distrugerii malului verde al Somesului. Cand a fost sa se dea like si share, un sfert de oras s-a impopotonat cu aceasta cauza, cand a fost de participat in frig si in ploaie, abia de-au fost cateva zeci.
Ne-am luat in tarbaca ani de zile, eu cu Adi Dohotaru, eu cu Mihai Gotiu, cu Cornel Vilcu, cu Oana Moisil, dar adevarul trist este ca numai lor, mie si inca unor putine zeci de cetateni le pasa cu adevarat de ceva, de orasul asta. Si ma bucur ca exista oameni ca ei. Ma bucur sincer.
Dar acest oras nu este numai al lui Vilcu, al lui Gotiu sau al lui Dohotaru ori Alexa, acest oras este si al tau, tu, cel care citesti aceste randuri.
Tie de ce nu-ti pasa ca Emil Boc a pornit deja distrugerea malului verde al Somesului? Tu de ce nu te revolti pentru conditiile insalubre din spitale? Tu de ce nu strigi cand ii vezi pe altii ca striga, asupriti de abuzurile celor din Primarie? De ce trebuie sa moara un motociclist ca tu sa spumegi de furie pe internet si de ce nu ti-a pasat ca acum doua saptamani un om bun, un cetatean simplu, directorul adjunct de la Liceul de Nevazatori, a picat ziua in amiaza mare intr-o groapa sapata de eOn? Daca bietul om murea, te-ai fi revoltat, nu-i asa?
Un oras de ipocriti, asta suntem. Celor mai multi dintre dumneavoastra va pasa doar de telecomanda sau de mouse-ul din mana si nu miscati degetul decat pentru a da click sau pentru a schimba pe canalul urmator.
Ii dau dreptate colegei de conversatie, si eu visez la un protest violent. Dar nu cred ca solutia este sa spargem Sala de Sticla a Primariei sau sa ardem mobilierul de sute de mii de lei de la Consiliul Judetean.
Cea mai mare reusita a noastra, a celor carora inca le pasa de oras, ar fi sa ardem in public prejudecatile clujenilor, sa rupem in bucati ignoranta lor si sa-i lovim cu pumnul in plexul ipocriziei.
Ca sa expire din piept aerul nepasarii si sa inspire din nou, asa cum era pe vremuri, Orasul.