„Dacă vor să stea în noroi, pot să meargă în altă parte” – spunea primarul Boc în 17 noiembrie 2022 clujenilor care se plângeau de betonarea malurilor Someșului. Iar acum, din 15 noiembrie, lucrarea de pe Someș intră în faza de recepție.
Exact așa cum o vedeți. Cu noroi, cu mormane de dale, cu gheiziruri de țevi sparte, cu lumini care nu merg.
„Recepția” va fi o nouă cacealma, determinată de un lucru simplu: deadline-ul. UE nu mai înghite lălăielile clujene, și începe să taie fondurile pe proiect. De asta teatrul ieftin al „recepției” va trebuie performat. Că-i musai. Iar administația nu are nicio greață să-l performeze. Și în mijloc de șantier.
Scurt detur.
În 2015, cetățenimea clujeană a organizat o serie de proteste pentru a împiedica betonarea Someșului, de la Teatrul Maghiar în sus, pe partea cu Parcul. Era cu circ în Sala de Sticlă, cu vreo 50 de participanți, cu primarul care ne amenința că ne dă în judecată pe noi, cetățenii, tot tacâmul. În final nu ne-a mai dat în judecată, iar malul Someșului a fost salvat.
Cu un an mai târziu intru subsemnatul în birou la Ovidiu Cîmpean care tocmai se întorcea de la Alba Iulia, de unde a luat lumină la o conferință pe dezvoltarea urbană cu marele arhitect Jan Gehl și îi zic:
- “Na, mai ziceți că trebuia să betonați Someșul?”
- “Ce vrei, am ajuns la concluzia corectă” – a fost răspunsul.
Am plecat.
Dacă atunci nu “ajutam” primăria să ajungă la concluzia corectă, azi de la Teatru în sus ar fi fost:
- toți copacii tăiați
- un zid de beton de 5 metri înălțime la Someș
- o bandă de circulație în plus
- podul Elisabeta schilodit
- tramvaiul băgat în Parc.
Asta ar fi trebuit să integreze acum Marele Proiect de Amenajare a Someșului.
Dar măcar era sigur fără noroaie. Era mai bine.
Ieri, un alt mare arhitect, pe nume Marcel Smets, invitat la BATRA 2023, declara: “Orașul e într-un moment critic în istoria sa”.
Și ne mai spunea așa:
„Pledez pentru ca publicul, cetățenii să fie implicați în procesul trasării conceptului, în crearea proiectului. Vorbesc despre oamenii care sunt locuitori ai zonei vizate, care sunt preocupați, vorbesc de cei care locuiesc acolo, care trăiesc acolo și nu sunt urbaniști, arhitecți. Eu nu vreau să înlocuiesc specialiștii cu locuitorii zonei, dar ei sunt uneori specialiști în a știe lucruri despre mediul lor. Nu spun neaparat că ei știu de ce au nevoie. Felul în care ei îți prezintă dorințele sunt prin prisma a ceea ce își imaginează ei că s-ar putea întâmpla. Eu pledez pentru colaborarea între cele două expertize – una e despre ce se poate construi, despre cât trafic se creează, cum funcționează orașul, ce relații se creează, cum organizezi pistele de biciclete, ce e important pentru peisaj – toate acestea sunt în mână urbanistului. Dacă e unul bine format. Dar asta determină anumite condiții, un cadru în care trebuie să construim proiectul. Felul în care i se dă forma finală acelui cadru depinde de alte condiții, care sunt în aria de expertiză a oamenilor care trăiesc acolo”.
Ce ziceți, recepționăm Someșul?