Din ce înțelegem noi, Prima asociație românească de medicină veterinară socială & advocacy pentru animale de companie, TAC.social, îi trimite, ABSOLUT DEGEABA, memorii și informări cu privire la viitoare parteneriate, primarului Emil Boc, că acesta nu le bagă în seamă. Păi nu le bagă în seamă, că nu vede beneficiul său personal de imagine din această asociere. În autosuficiența în care l-au ridicat limbile yes-man-ilor săi, Emil Boc levitează pe deasupra problemelor reale și stringente ale urbei. El e cu chestiuni faraonice, megalomaniacale, să-și lase scrijelit numele pe băncuța Istoriei, nu cu ce se întâmplă în viața reală.
Dar să vedem ce anume i-au scris, public, cei de la TAC.social:
”Seara bună,
Tocmai am venit de pe teren. De la Pata Rât, în Cluj-Napoca. Am fost iar să luăm câini. Pe unii, doi, i-am luat. Pe alții, trei, i-am lăsat acolo, cum erau. Morți, în șanț.
Unul era chiar mai mort decât ceilalți doi, mai rămăsese o pulpă din el, de care trăgeau doi puiandri, ce știu ei. Uzi, transparenți de frig, leșinați de foame.
Singurul zâmbet al zilei a fost ceata de voluntari care ne-a însoțit, categoric cei mai inimoși oameni din câți ni s-au alăturat până acum. Viitori medici veterinari. Îi luăm de jos, cu începutul.
Domnule Emil Boc, trebuie să ne-auziți, trebuie să citiți invitațiile la parteneriat pe care vi le-am trimis, solicitările, adresele.
Trebuie să ne răspundeți, trebuie să fim împreună în treaba asta oribilă, dar bună. Trebuie să fim ajutați de Centrul public de câini. Fiind un serviciu public, e al nostru. Nu putem singuri și nu trebuie să fim singuri.
Domnule #Emil Boc, știm că ne auziți, trebuie să ne ascultați. Avem nevoie să vorbim. Avem nevoie de ajutor.”