Clujul este considerat centrul medical al Transilvaniei, insa spitalele universitare care-i aduc acest titlu onorific lasa mult de dorit la imagine. O calatorie in curtile acestor institutii de renume medical dezgoleste o realitate gri, inca prinsa in plasa comunismului. Portari cu figura acra, cratere in loc de asfalt, gunoaie si santiere uitate de constructori.
Atunci cand intri pe poarta unui spital, parca se vede cel mai bine realitatea in care traim. Avem pretentii de oras european si modern, insa el este mohorat, neglijat si murdar.
Spitalele universitare ale Clujului au iz de comunism, si ai impresia, mai tot timpul, ca te afli in curtrea unei cladiri parasite, unde portarul imbracat intr-un halat gros,de brancardier, a ramas sa pazeasca singur ce-a mai ramas din ea.
“Ce doriti?”, se adreseaza portarul de la Spitalul de Copii, in timp ce iti aurnca o privire acra. Locuieste intr-o ghereta uitata de timp, cu geamuri innegrite. La intrare, trece pe un caiet numerele masinilor care intra in curte. “B-24-GTL, la doamna Zibro”, “CJ – 08- CIL, la dr. Ene ORL”. Doua pagini de caiet studentesc sunt mazgalite cu pixul, iar intrarile masinilor sunt si ele numerotate.
Nici un spital nu duce lipsa unei gherete de portar. La Chirurgie Orala si Maxilo-Faciala, pentru a fi mai vigilent, portarul si-a pus in geam o oglinda retrovizoare, semn ca atentia distributiva a barbatului lasa de dorit. In rest, in curte gasesti de toate: de la cutii pentru pasari la saci de gunoi lasati la intare, o baraca cu oxigen si o parcare improvizata pentru bicilete.
Cateva cratere cat un hau, pe un drum uitat de autoritati si de managementul spitalului, te intampina la intrarea in Institutul Inimii “Nicolae Stancioiu”. Imediat, pe stanga, curtea unei case neglijate si un afis pe o poarta din lemn, cu mesajul “Nu blocati poarta”, intregeste peisajul.
Daca nu ai vedea cateva ambulante parcate in fata, nu ti-ai da seama ca esti in curtea unui institut national de medicina.
Aici, haosul este la el acasa: doua jeepuri stau parcate pe locurile rezervate masinilor medicale, in imediata apropiere, un localnic si-a amenajat in curte o firma de pompe funebre. Afacerea cu morti este prospera in curtea unui spital.
Pe toti peretii, de jur-imprejur, profesorii clinicilor au avut grija sa isi rezerve locurile de parcare, sa nu cumva sa ramana cu masina in strada atunci cand vin sa opereze.
La fostul Centrul de Diagnostic si Tratament, un batator de covoare te asteapta in imediata apropiere a intrarii, laturi de o magazie parasita. Geretele cu produse de tip „junk food” sunt inchise astazi, e duminica, iar chiscul de ziare a dat, si el, faliment. A ramas, insa, peste timp, bustul unei creaturi fantastice, cu cap de sarpe, la doi pasi de un morman de moloz, aruncat sub fereastra unui cabinet de consultatii.
Institutul Inimii si Institutul de Urologie si Transplant Renal isi impart teritoriul curtii, la fel de neglijat de fiecare parte. Bustul regretatului profesor Nicolae Stancioiu este ingalbenit de ploi si vreme, si acoperit de crengile unui copac crescut in apropiere.
Ceea ce te frapeaza, cel mai tare, este gradina Institutului de Urologie, un spatiu verde ingradit, plin de gunoaie si arbusti crescuti in voia lor. Peisajul este completat de cateva cosuri de gunoi care-ti provoaca repulsie la prima vedere, asezate chiar la intrarea de la Chirurgie II.
In curtea Spitalului Clinic Judetean, de vizavi, afisajele cu “Va rugam NU…” sunt pau impanzit intrarile si peretii, “Va rugam nu fumati in fata ferestrei!”, Va rugam nu parcati!”, “Va rugam nu uitati sa inchideti usa!”.
In aceeasi curte, Clinica de Ginecologie a ramas acoperita de santier. Cateva baraci pentru muncitorii constructori au fost uitate aici de mai bine de un an, iar niste gropi sapate pe jumatate si cele doua schele de pe fatada cladirii asteapta finantarea, care intarzie sa apara.
