Editorial

Cum și-a înfipt ghearele Arafat, așa murdare și pline de nosocomiale, în plăgile arse ale celor de la #Colectiv?

La șapte ani de la #Colectiv niște ONG-uri au ieșit, ipocrit, în stradă să se ”răscoale” împotriva unui sistem de Justiție grav îmbolnăvit și dus la groapa cât o gaură de golf de însuși ”Tătucul” lor, Premierul GRIVCO, cel pentru care au țopăit în stradă cum că ”cine nu sare, nu vrea schimbare”.

Chit că, în imbecilitatea lor cronică, răcneau sloganul (cu săritul și schimbarea) lângă oameni în scaunul cu roți și bătrâni sprijiniți în cârje. Poate și ăia voiau schimbare, dar râtanul de galerie de fotbal și hipsterul cu fulăraș și gleznuța la vedere (frumoasă înfrățire!) nu are loc, în lipsa lui de neuron, să vizualizeze dincolo de tinerețea și vigoarea lui.

Speram să vizualizeze acum, după șapte ani, ce prostii au scos pe gură și cum i-au cățărat pe unii în Parlament și la guvernare prin lipsa lor de înțelegere a cum funcționează sistemul de pile, cunoștine și relații, #Cumătrocrația și #Misecuvinismul în România.

Nu Justiția i-a omorât pe cei de la #Colectiv. Justiția, așa cum a făcut-o cu morții de la Revoluție, de la mineriade șamd, doar și-a ascuns fața sub prohabul Politicii și s-a prefăcut că e independentă în timp ce presta direct de la sursa Stăpânului.

Nu degeaba și-au binemeritat ”magistrații” pensile speciale, primele de osânză și toate mitele politice care li s-au acordat de către politicieni.

Justiția este doar o rotiță a sistemului care căpușează România în interes personal. Sistem care permite și dezvoltă tot felul de indivizi, care mai de care mai veros mai sulfuros, mai lipsit de scrupule și mai mincinos și, prin toate acestea, cu atât mai inutil locului în care este pus să fie ”specialist”; cu atât mai util sistemului de pile, cunoștințe și relații, #Cumătrocrației și #Misecuvinismului. Cu cât mai impostor, cu cât mai expirat, cu atât mai bun.

Cei de la #Colectiv au fost uciși și (mai ales) de un sistem de Sănătate corupt. Au fost uciși de declarațiile și inacțiunile lui Bănicoiui și Arafat, mai ales ale acestuia din urmă. L-a tras cineva la răspundere pe acest individ, pe acest Apostol al Apocalipselor de tot felul din sistemul de Sănătate?

Nu.

Că Raed Arafat (numai deșeurile cu față umană care-I țin spatele știu de ce), s-a încuibat adânc, ca o căpuşă, în sistemul de Sănătate din România. Guvernele vin şi pleacă, preşedinţii se schimbă, el rămâne.

De neclintit, greu de pensionat, greu de tras la răspundere, indiferent de cât de tot arahatul se dovedeşte a fi sistemul ”său” ”de urgenţă”, indiferent de câte chixuri şi rateuri dă, indiferent de dosarele de corupţie în care este anchetat de zeci de ani (că trebuie să intervină, izbăvitoare, prescripţia)…

Pruncii arşi de vii în maternitatea Giuleşti; Iovan, Aura Ion, murind de frig aşteptând salvatorii; salvatorii înecaţi în lacul Siutghiol, că ”salvatorii” s-au dus cu o barcă cu motor fără de motor; cei care au murit după rugul de la #Colectiv că Arafat, de braţ cu Bănicioiu, aveau de hrănit nişte bacterii prin infecţiile lor de spitale; intervenţiile de găini bete ale aşa-zişilor salvatori la #Colectiv, la #Gazările_de_la_Timişoara; rateurile sistematice ale aşa-zisului ”telefon de urgenţă”; ”Ambulanţe” care nu ajung la timp; salvatori trimişi ne-echipaţi corespunzător în zone contaminate, să se contamineze şi ei şi să dea şi familiilor lor, ”pandemia” de Covid-19 gestionată arahățește, cu isterii, cu lockdown-uri imbecile, cu achiziții preferențiale făcute netransparent (dar pentru care răspund tot alții) – şi câte alte mizerii ce ies la iveală cu preţul a zeci de morţi, răniţi şi dispăruţi, cu preţul suferinţei îndurate de victime şi urmaşi…, toate acestea nu sunt în vina lui Raed Arafat…

Nu, dom’le, El este veşnic şi permanent nevinovat. O statuie pe un soclu. El doar achiziţionează ”Ambulanţe” prin amicul său Gorgan şi umple de bani o fundaţie care căpuşează de nume şi mimează că este chiar SMURD-ul cel atât de lăudat. La care să nu mergi cu ”Ambulanţa”, că te ia ”Morga”.

Se vroia cu adevărat schimbare? Indivizi ca acesta nu aveau ce căuta în sistemul de Sănătate dacă acesta funcționa după o Lege sănătoasă. Dar legea Sănătății e bolnavă rău de tot.

Legea Sănătății este proastă și nu spune nimic, ca mai toate legile din România. Nu stabilește relații concrete între drepturi și responsabilități, ci lasă totul la discreția celor care colectează banii pe care românii sunt obligați să îi cotizeze. De ce? Pentru că cine controlează politic Casa Națională de Asigurări de Sănătate ține la dispoziția sa un purcoi necontrolabil de bani. Și-și cumpără existență politică.

Asta ar fi prima mizerie: incontrolabilitatea cheltuielilor din sistem; arbitrariul definirii drepturilor ca urmare a achitării obligațiilor.

A doua mizerie este așa numita “sănătate gratuită”. Nu există nimic gratis, nici măcar un mic dejun. A vrea să ai un ”drept”, ține de convenții, de modul în care cineva, cândva, a negociat în numele său personal, sau al generației sale, pentru generațiile următoare, ce anume primim ca “drepturi”, dar numai după îndeplinirea unor OBLIGAȚII.

Nimic nu este pe gratis chiar dacă în calitatea lor de consumatori oamenii ar dori să primească totul așa (muieți-s posmagii?). Dar, în calitatea lor de producători, oamenii vor să câștige cât mai bine. Iar producția este cea care precede și condiționează consumul, nu invers.

Dacă sistemul de asistență socială este suficient de generos, toată lumea își pune un picior în ghips și intră în concediu medical. Dar nimănui nu-i convine să fie impozitat. De aceea, ce reușește să aducă în societatea această ”gratuitate” a sănătății, în numele solidarității sociale, este să promoveze risipa și iresponsabilitatea.

Indivizii nu suportă integral costurile deciziilor lor: nici pacienții, nici doctorii, nici funcționarii publici care scriu cearșafuri de medicamente compensate. Așa se cultivă corupția: din cauză că toți cei implicați în sistemul medical vor avea interesul să se grupeze și să militeze pentru obținerea de privilegii.

Totul în numele celor mai înălțătoare sentimente: unii vor spune că, fără salarii mai mari, nu ai cum să te aștepți la servicii medicale mai bune; alții vor spune că, fără prețuri mai mari, nu poți să ai spitale bine aprovizionate; ceilalți vor dori prețuri mai mici, fiindcă oricum plătesc șpagă!

Sistemul sanitar a rămas neschimbat, exact ca pe vremea lui Nea’ Ceașcă: statul are monopol 100%. Ia banii cu forța, îi împarte cum crede el (orice imbecil politic numit șef peste bani și decizie), cui vrea el și în ce cantitate vrea el. Statul este și va fi mereu un manager prost: nu e bun decât la furat.

De aceea nimănui nu-i pasă și se consolează cu ideea că merge și așa (leafa merge, noi cu drag muncim). De aceea au ajuns copiii să moară arși de vii în maternități și cluburi. Sau să fie victime ale rețelelor de traficanți de persoane (adopții ilegale, proxenetism) păzite de grupurile infracționale organizate ale polițiștiștilor și procurorilor.

Știind că statul nu are resurse proprii, nefiind producător de valoare, singura întrebare pe care o poate pune un om de bună credință este: cât sunt dispus să ofer din grijă (din milă, solidaritate) pentru semenul meu?. Care este limita până la care ar trebui să se întindă efortul individual în nume colectiv? Nu cumva viața ar trebui să primeze?

Un stat, oricât de minimal ar fi, nu va putea niciodată refuza tratamentele vitale ale unui pacient (am vorbi despre crimă).

Dar un stat care își mituiește alegătorii cu ”gratuități”, nu doar că încurajează cererea de servicii dintre cele mai sofisticate, dar și sfârșește prin a decide (selecta arbitrar) pe cine vrea și poate ajuta. O va face din ce în ce mai prost și va fi nedrept cu cei modești și cumpătați.

Exact cum face Fiscul care se prăvălește ca vulturul peste moși și babe, dar fuge schelălăind de marii devalizatori ai statului. Exact cum fac Poliția, Justiția, toate instituțiile statului acesta corupt: mici dumnezei în relația cu umilul cetățean, baltă lichefiată și urât mirositoare de dejecții în fața șefilor.

A ”ălora” cu pita, cârnațul și cuțitul în mână.

Și #Colectiv este rezultatul slugărniciei celor care trebuiau să facă ceva să nu se ajungă la morți și răniți, în cârdășie cu slugărnicia celor care ies în  stradă comemorativ.

Cum era, mă, dacă ieșeați în stradă în 2012? Dar atunci urlați în favoarea #Cetățeanului #Calafat. Bietul, era victima lui Băsea cel rău care vroia să schimbe legea Sănătății, să-I mai taie din gheruțe.

Lăsați, că și le-a înfipt, așa murdare și pline de nosocomiale, în plăgile arse ale celor de la #Colectiv!