Nu trebuie niciodata sa ne lasam invinsi de imprejurarile neprielnice, indiferent cat de crude si dureroase ar fi. Trebuie sa stim ca oamenii sunt “singuri” si ca pentru nasterea oricarei relatii de prietenie sau de iubire e necesar sa facem un efort. E absurd si pueril sa cerem ca initiativa sa le apartina mereu altora. O astfel de atitudine ne arunca direct in bratele singuratatii.
Iata sfaturi ale psihoterapeutilor pentru a scapa de singuratate:
1. Fiti cat mai naturali. Nu veti reusi niciodata sa invingeti singuratatea daca veti recurge la atitudini care va vor face sa pareti altfel decat in realitate. Multora le e rusine de singuratatea lor si, din cauza ca nu vor sa admita ca sunt singuri, se prefac ca nu au nevoie de nimeni.
2. Cel care nu cunoaste singuratatea e mereu expansiv, extrovertit, atent, dispus sa ajute si sa asculte. Spontaneitatea ii permite sa depaseasca numeroase bariere si sa le inspire simpatie oamenilor.
3. Nu fiti prea exigent cand va alegeti prietenii. Toti avem calitati si defecte. Nu ne facem prieteni in functie de marimea contului din banca sau de inteligenta lor.
4. Nu trebuie sa ne subestimam niciodata timpul liber. Sarcinile pe care le aveti de indeplinit vi se vor parea mai usoare si mai agreabile daca le opuneti perspectiva unei seri petrecute cu prietenii sau un sfarsit de saptamana deconectant. Si o carte poate fi un prieten excelent, dar nu va ajuta sa rezolvati prblema singuratatii.
5. E bine sa va inscrieti intr-o asociatie sau intr-un cerc in functie de preferinte. Exista multi alti oameni care se simt singuri si nu cer decat putina companie.
6. Nu trebuie sa va fixati limite de varsta. Nu spuneti ca sunteti prea batran pentru un lucru sau altul. Si nu spuneti nici: “Omul acesta e mult mai in varsta decat mine si, in consecinta, nu ma intereseaza”. Se pot lega prietenii minunate intre persoane intre care exista o mare diferenta de varsta si, intr-o prietenie, varsta nu conteaza de loc.
7. In primul rand, ramaneti in relatii bune cu parintii. Nu cautati simpatii si intelegere in afara cercului familial, in timp ce in familie altii au nevoie de sprijinul si afectiunea dvs. Nu veti reusi niciodat sa fiti niste prieteni buni daca nu stiti sa fiti parinti sau copii buni.
8. Trebuie sa aveti macar un pic de intelegere fata de greselile proprii.
9. Nu e cazul sa va faceti griji din cauza singuratatii si sa considerati ca destinul va condamna la ea pe vecie.
10. E bine sa profitati de o perioada temporara de singuratate pentru a va consacra unor lucruri cu adevarat productive. Alegeti o activitate pe care ati fi abandonat-o daca v-ati fi folosit timpul liber ca sa iesiti si sa va distrati cu prietenii.
11. Intrebati-va mereu: “Sunt o persoana simpatica? Sunt spontan, cordial si sincer in complemenmtele pe care le fac?”
Inainte de a trage concluziile, e necesar sa precizam ceva important: numerosi indivizi se plang de singuratate, dar de fapt sunt singuri pentru ca nu fac nimic ca sa-si gaseasca prieteni, pentru ca se simt inferiori prietenilor pe care ar dori sa-i aiba si nu-i au. Ei se poarta ca si cum ar fi siguri ca nu merita atentia nimanui. Originea acestui conflict ciudat se afla in nevoia de a se autopedepsi facand apel la indiferenta celorlalti. Daca va dati seama ca un sentiment de culpabilitate va impiedica sa reactionati si sa urmati sfaturile de mai sus, atunci singura solutie valabila si utila consta in a incerca sa descoperiti cu ajutorul medicului dvs. psihiatru de unde va vine sentimentul de inferioritate si care sunt originile sentimentului de culpabilitate pe care il aveti. Rezolvarea problemei dvs. poate aparea numai daca descoperiti raspunsul la aceste doua intrebari.