Barbatul civilizat a gasit si alte modalitati de a se imperechea cu femeia decat pozitia mostenita din epoca preistorica si, probabil, de la maimuta. Aceasta pozitie, pe care maimutele si majoritatea animalelor o adopta in exclusivitate in actul sexual, este criticata, intrucat se spune ca reduce femeia la rolul de simplu obiect al copulatiei, negandu-l pe acela de partener.
Michelangelo, vorbind despre acest mod de a face dragoste spunea: “Femeia asezata in patru labe si barbarul catarat pe spatele ei, patrunzand-o astfel, alcatuiesc impreuna o creatura cu doua spinari”.
Este desigur un punct de vedere artistic, estetic. El se intregeste cu acela care insista asupra faptului ca, in aceasta pozitie, femeia ii ofera barbatului partea cea mai impersonala si cea mai putin excitanta a trupului ei: spinarea, cu atat de numeroasele excrescente ale sistemului osos. Vom vedea, insa, ca stiinta Tao gaseste anumite virtuti si acestei pozitii pe care nu o recomanda neaparat, dar o accepta ca pe o necesitate.
Mai multe pozitii, asadar. Pentru a intelege bine utilitatea lor si criteriile care trebuie sa determine alegerea unei sau a altei pozitii in timpul actului sexual trebuie sa mai demontam o data principalele piese ale mecanismului care asigura excitarea femeii si atingerea orgasmului venerian, in timpul actului sexual. Acestea sunt canalul vaginal si clitorisul.
Vaginul este un tub acoperit cu o mucoasa moale si calda, ai carei pereti sunt foarte elastici si rigurosi. Contactul dintre penis si aceste riguzitati (si mai ales inelul muscular de la intrarea vaginului, puternic inervat si plin de sange) este principala sursa de excitare a femeii dupa momentul patrunderii penisului. Acest contact se produce pe o lungime, respectiv suprafata mai mica sau mai mare, dupa cum cele doua parti aflate in contact au dimensiuni si morfologie mai mult sau mai putin potrivite.
Astfel, in cazurile limita exista fie un vagin mic sau foarte mic si un penis mare sau foarte mare (situatie pe care Kamasutra o categoriseste ca fiind “congresul superior”), fie un vagin mare sau foarte mare si un penis mic sau foarte mic (situatie denumita “congres inferior”). In mod evident, intre aceste cazuri limita exista o infinitate de situatii determinate de deosebirile morfologice dintre cele doua organe aflate in contact.
Tinand seama si de cele aratate in legatura cu “tehnica miscarii” conform doctrinei Tao, rezulta un interes deosebit in a alege pozitia – cea mai convenabila – care sa conduca la un contact intim pe o suprafata cat mai mare intre penis si peretii vaginului si care sa permita executarea corecta a miscarii de dute-vino a penisului.
Clitorisul are rol capital in excitarea femeii inainte de inceperea actului sexual, avand particularitatea de a fi supus unei erectii analoge cu cea a penisului, atunci cand femeia este puternic excitata. Acest tesut erectil se umple cu sange, intocmai ca si zona limitrofa intrarii in vagin, devin rosu, turgescent si extrem de sensibil si excitabil la cea mai mica atingere. “Butonul” mic si umed se transforma intr-o pernita moale si elastica care asteapta cu nerabdare contactul cu penisul in timpul miscarii acestuia, facand sa raspandeasca in trupul femeii acele unde incomparabile ale voluptatii.
Deci, este usor de inteles ca alegerea pozitiei optime trebuie sa tina seama si de nevoia imperioasa de a realiza acest contact, care se produce sau nu, tot in functie de morfologia celor doi parteneri – mai ales de cea a femeii, in cazul de fata. Acesta deoarece clitorisul este si el de dimensiuni destul de diferite de la o femeie la alta, tot asa cum si sfarcurile sanilor difera – fara nici o legatura cu statura sau alte caracteristici anatomice ale femeii respective, nici macar cu dimensiunea sanilor ei.
Mai mult, anomalii sau intarzieri de dezvoltare ale organelor genitale interne si externe ale femeii comporta adeseori un asa-numit infantilism clitoridian, care se traduce atat prin dimensiuni foarte mici ale acestuia, cat si printr-un insuficient prolaps erectil la excitare.
Pe langa aceasta necesitate, mai trebuie tinut seama de faptul ca, atunci cand barbatul este in stare sa faca sa dureze actul sexual de la 15-20 de minute in sus, ambii parteneri gasesc o satisfactie suplimentara in schimbarea de 2-3 ori a pozitiei. Nu trebuie insa uitat ca aceasta se face, in general, cu intreruperea actului si ca, in consecinta trebuie respectate anumite reguli asupra alegerii momentului potrivit pentru intrerupere.
Partenerii bine antrenati in practicarea actului sexual pot realiza schimbarea pozitiei fara intreruperea actului sexual, in sensul ca acesta se face fara retragerea completa a penisului din vagin.