După ce TIFF-ul din acest an a avut concert cu manele, care a umplut Casa de Cultură a Studenților, a venit rândul altui festival din Cluj care să spargă normele. Miercuri seara, în Ziua Zero a Electric Castle, la Bonțida a fost discotecă, exact ca în vremurile tinereții părinților și bunicilor de astăzi.
Singura diferență între discoteca de pe vremea comunismului și discoteca de la Bonțida a fost vestimentația publicului și poate gradul de dezlănțuire. “Discotecarii” electrici nu au purtat haine cu umeri cu burete și nici nu au avut părul făcut permanent ca în vremurile de glorie ale muzicii ușoare românești, dar au dansat și au cântat cot la cot cu artistele de pe scenă și s-au distrat la cote maxime. Au fost „îmbrăcați” în tatuaje și încălțați cu cizme de cauciuc și au fost mai bine dispuși decât generațiile de demult.
Mirabela Dauer și Corina Chiriac au fost vedetele Bonțidei într-o seară de miercuri din mijocul lui iulie. Deși la prima vedere pare că cele două glorii ale muzicii ușoare comuniste se potrivesc la Electric Castle ca o manea la un festival de film, ca o nucă în perete sau ca un analfabet într-o bibliotecă, culmea e că Mirabela și Corina au rupt gura târgului. Artistele au fani adolescenți, care știu să cânte pe dinafară melodii la care bunicii și părinții lor stau țepeni și cu gura închisă pentru că habar nu au să fredoneze nici măcar refrenul.
Mirabela Dauer și Corina Chiriac au reușit să adune în linia întâi, în fața scenei, copii de gimnaziu, care au dansat mai ceva ca la cei mai renumiți DJ sau trupe în vogă acum. În linia doi, bunicii și părinții se uitau la cele două artiste ca la un film de suspans. Părea că cei mici i-au adus de musai la concert pe cei mari.
„Dezmățul” maxim a fost când Mirabela a dat-o pe muzică populară. O horă mare și altele mai mici s-au încins instant în public. „Toate șogorițele, m-ar mânca dac’-ar pute’” a răsunat în Bonțida sau „Ioane, Ioane, toată lumea doarme”.
Până și primarul din Bonțida, Emil Carhat a urcat pe scenă să le felicite pe artiste. Le-a dat flori și a bâiguit câteva cuvinte de mulțumire, dar, ghinion, publicul l-a huiduit. De ce oare? Să fie din cauză că infrastructura din comună e cum e? Sau că nu a putut să pună o vorbă bună la Consiliul Județean ca să asfalteze cei 4 kilometri de drum care arată ca după război? A fost primit, în schimb, cu ropote de aplauze un tânăr de 18 ani, pe care Corina Chiriac l-a chemat pe scenă, după ce s-au împrietenit cu el, în avion, din București până la Cluj. Cu o zi înainte, tânărul și-a celebrat majoratul, așa că a fost chemat pe scenă ca să îl vadă toată lumea cât e de tânăr și de frumos, după cum a spus artista.
Corina Chiriac a dat-o la un moment dat pe cântece de copii: „Asta nu e viață, singur tot mereu/Vreau și eu o rață/Să-mi fie soață/Soț să-i fiu eu”. Publicul a fost în delir, toată lumea a dansat și a cântat împreună cu ea.
Piesa de greutate a Corinei, „Strada Speranței, la parter” a încheiat discoteca de la Bonțida. Publicul i-a cerut un bis Corinei Chiriac, dar discotecarii electrici au mai primit doar refrenul piesei „Strada Speranței, la parter”.