Situația actuală a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Cluj e îngrijorătoare și nefirească deoarece secțiile spitalului sunt împrăștiate și copiii sunt plimbați prin oraș pentru îngrijirile de care au nevoie. Cum văd reprezentanții spitalului această bubă din sistem și care sunt avantajele înființării unei unități monobloc? Medicul Aurel Bizo de la Secția de Nefrologie a Spitalului de Copii ilustrează perfect situația: „Avem o situație paradoxală: mutăm aparate de la o secție la alta sau trambalăm copiii.”
Craiova se laudă cu cel mai mare spital monobloc din țară, alte orașe cu un număr destul de mic de locuitori au spitale monobloc și noi la Cluj-Napoca, un centru important universitar – al doilea pe țară după București – plimbăm copiii bolnavi între cele opt secții ale Spitalului de Copii. Baiul e că avem încă structura austro-ungară cu spitale împărțite pe mai multe secții și datorită acestui fapt medicii sunt suprasolicitați, iar copiii plimbați cu ambulanțele. În cât timp, ne întrebăm retoric, se va alinia și Clujul la niște standarde normale, având în vedere că Spitalul de Copii are cel puțin o clădire revendicată de o parohie și alte probleme de natură birocratică care decurg din această stare?
Spitalul e multipavilionar și distanța dintre secții e un impediment, după cum au declarat chiar reprezentanți ai instituției pentru Cluj 100%. Horia Simu, directorul Serviciului de Ambulanță și Aurel Bizo, șeful secției de Nefrologie Pediatrică, tind spre idealul momentan greu de atins, precum o fata morgana, de a avea un spital monobloc.
„Spitalul monobloc este idealul în orice comunitate mare. Vâlcea care nu este de rangul Clujului, are spital monobloc, multe orașe au spital monobloc. În momentul în care există un spital monobloc, ai concentrate în acest spital toate specialitățile și nu mai trebuie să faci investigație într-o parte, transfer pentru un consult de specialitate în altă parte. Ar scădea foarte mult acești timpi de transfer ai pacienților și de consult și până la urmă e în beneficiul pacientului. Coboară medicul de la etajul 4, 5 sau 6, nu merge pacientul. Dezavantajul este pentru pacient care trebuie transportat la clinicile de specialitate sau pentru investigațiile speciale cum ar fi tomograf sau RMN”, a explicat Horia Simu.
Medici specialiști sunt în toate secțiile, dar nu acoperă fiecare problemă medicală. De exemplu, la spitalul de pe strada Moților, dacă este un caz de traumă, consultul neurochirurgical nu se poate face acolo ci la secția de pe deal.
Ambulanța transportă copii de cel puțin 25 de ori pe zi între secții
Idealul pentru conducerea spitalului ar fi să aibă loc toate consultațiile și investigațiile într-o singură clădire. S-ar evita plimbările cu ambulanța care nu sunt deloc puține pe zi.
,,Noi avem o medie de cam 180 – 220 de cazuri pe 24 de ore. Cam 25 – 30 de cazuri sunt transporturi asistate cu medic sau cu asistent, pentru că pot să fie cazuri critice care necesită chiar investigații de specialitate, mai ales la copii, la pacienți intubați”, a declarat managerul Serviciului de Ambulanță.
În același gând privitor la schimbarea pe care ar aduce-o înființarea unui spital monobloc, este și Aurel Bizo care coordonează o secție unică în cadrul Spitalului de copii și care ne-a mărturisit că experimentează o situație de paradox.
„Sau mutăm noi aparate de la secție de la noi pe Moților sau trambalăm copiii. Deci, e o situație nefirească. În sfârșit, ne bucurăm că la vremea respectivă am putut să facem și secția asta pentru copii”, a punctat în final resemnat medicul Aurel Bizo.
La întrebarea dacă în viitorul apropiat există șanse să funcționeze tot spitalul în aceeași incintă, Aurel Bizo nu poate da un răspuns concret. E o situație care nu depinde de managerii spitalului, deși e visul lor să aibă spital monobloc ca să le fie copiilor bine.
„Asta ar fi de dorit. Este pentru binele copilului că nu este trambalat și nu e purtat pe tărgi și prin frig, și prin ploaie de la o clinică la alta. Beneficiul mare pentru copil e în condițiile în care toți specialiștii sunt într-o clădire. Să vă dau un exemplu. E foarte ușor să rog un coleg hematolog să coboare de la etajul 4 la etajul 2 să consulte un copil care are o problemă hematologică. Acum mergem pe rugăminți și pe relații personale ca să nu trimitem noi bolnavii. Vin colegii și văd copiii. Vin la Pediatrie 3 care e pe Câmpeni, la Pediatrie 2 care e pe Crișan, la Pediatrie 1 pe Moților și se fac consultații interclinice”, a spus Aurel Bizo.
Această situație tristă s-ar putea rezolva dacă Ministrul Sănătății va fi dispus să își dea tot concursul după cum i-a promis președintelui Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe care a încercat să ducă proiectele locale și pe masa guvernanților din cabinetul Grindeanu. Dar între vorbe și fapte, se pot băga atâtea ”mărunțișuri” birocratice! Vom urmări îndeaproape dacă acest proiect local, care ar ușura starea miilor de copilași care sunt tratați la Spitalul de Copii Cluj-Napoca, va fi într-adevăr promovat și realizat.
Foto: jurnalulolteniei.ro, Facebook Spitalul de Copii Cluj-Napoca, Facebook Spitalul de Copii Cluj-Napoca