Două clujence au umblat timp de zece ani prin tribunale ca să își facă dreptate după ce Primăria Cluj-Napoca le-a luat abuziv un teren din centrul orașului.
127.000 euro vor fi cheltuiți din bugetul local pentru a plăti despăgubiri după ce Primăria Cluj-Napoca s-a folosit de un teren care nici nu îi aparținea. Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a dat câștig de cauză proprietarelor de drept ale terenului și a obligat administrația publică locală la plată.
Primăria Cluj-Napoca s-a pus stăpână pe un teren care nu îi aparține, iar proprietarii de drept s-au luptat în instanță timp de zece ani ca să arate că de fapt parcela este a lor. Este vorba de un teren de 248 mp, de pe strada Cardinal Iuliu Hossu, la intrarea în Parcul Central, unde se află Monumentul Rezistenței Anticomuniste.
Ridicarea monumentului este culmea tupeului autorităților locale, care s-au folosit de teren deși nu se afla în proprietate publică. O altă dovadă a tupeului Primăriei este faptul că a făcut recursuri peste recursuri și a adus unele argumente ridicole în apărare: “dreptul de proprietate nu este un drept absolut, neputându-se reţine în cauză existenţa unei exproprieri de fapt, întrucât dreptul de proprietate al acestora ar fi supus unei limitări obiective şi rezonabile justificat de respectarea dreptului la un mediu sănătos”.
Valoarea despăgubirilor, stabilită încă din 2007, de ÎCCJ
Proprietarele terenului sunt Livia Țâmbulea și Ana George, care vor primi despăgubiri în valoare de 63.400 euro, respectiv 63.500 euro. În total, Primăria va plăti, din bugetul local, aproape 127.000 euro. Alocarea banilor pentru cele două femei a fost aprobată în ședința de Consiliu Local de marți, 20 decembrie. Cuantumul despăguburilor a fost calculat în funcție de valoarea terenului din februarie 2007, când o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) a recunoscut irevocabil dreptul de proprietate al reclamantelor.
Cinci cicluri procesuale în zece ani
Cele două femei s-au luptat timp de zece ani prin tribunale și au parcurs cinci cicluri procesuale ca să dovedească ceea ce se știa din start: că terenul este al lor. “Poziția procesuală adoptată de autoritatea publică a fost cea de opunere, solicitând respingerea cererii ca nefondată. Raportat la obiectul și temeiul de drept invocat în acțiune, cauza s-a judecat cu participarea unui procuror din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Cauza a parcurs cinci cicluri procesuale ca urmare a casării și trimiterii spre rejudecare, dispusă fie de către Curtea de Apel Cluj, fie de către Înalta Curte de Casație și Justiție”, se arată în hotărârea de Consiliu Local care prevede alocarea celor 127.000 drept despăgubiri.
Ce a stabilit ÎCCJ în final
Ambele părți au făcut recursuri pe parcursul celor zece ani. Într-un final, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a pus capăt războiului în 22 septembrie 2016. Printre altele, ÎCCJ a ajuns la următoarele concluzii: „reține existența unei privări de proprietatea care poate fi calificată drept expropriere de fapt”; „respinge susținerile pârâtului (Primăria – n.r.) cu privire la inexistența unei exproprieri și existența unor limitări obiective și rezonabile a dreptului de proprietate în raport de necesitatea respectării unui alt drept fundamental, constituțional, cel al protecției mediului înconjurător, deci și a spațiului verde existent, arătând că limitările trebuie să fie rezonabile, iar privarea de proprietate a particularului de către stat să se realizeze în condițiile reglementate chiar prin Constituție, respectiv cu dreaptă și prealabilă despăgubire”.
ÎCCJ a mai stabilit că solicitarea celor două femei de a primi despăgubiri pentru teren este justificată deoarece „lipsa echilibrului între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului de proprietate privată al reclamantelor, reclamă ca sarcina disproporționată suportată de către acestea să fie compensată printr-o reparație rezonabilă”.