Din oras

CTP le ia banii clujenilor fără să investească în confortul călătorilor. Aventuri prin transportul public în comun din Cluj-Napoca

O cititoare ne-a semnalat problemele zilnice cu care sunt nevoiți să se confrunte clujenii care folosesc transportul public în comun din oraș. Ne referim, mai ales, la acele rute care asigură transportul cetățenilor care locuiesc în cartierele periferice ale orașului și care nu vizează traseul central Mănăștur-Mărăști. 
 
Cititoarea noastră ne-a semnalat câteva aspecte cu privire la dificultățile pe care le întâmpină zilnic pe ruta troleibuzului nr 30, Grigorescu-Moților:
 
 Panourile care anunță la minut sosirea treoleibuzului fie nu funcționează, fie lipsesc, fie nu corespund cu momentul propriu-zis al plecării transportului din stație.
 
Troleibuzele sunt arhipline, astfel încât abia te poți strecura înăuntru, nici vorbă să mai stai jos.
 
Între orele de maximă circulație, de la 16-17, în stația Moților se succed 3 rute cu nr 6, 2 rute cu nr 7, 3 rute cu nr 25, 2 rute cu nr 9, 1 rută cu nr 29. Troleibuzul cu nr 30 circulă o singură dată.
 
Pe traseul Grigorescu-Memorandumului, ruta nr 30 nu are linie separată de circulație, iar pentru 5 stații – durata este de cel puțin 40 de minute. Situația este asemănătoare cu a locuitorilor din comuna Florești, de unde, probabil, se ajunge mai repede în centrul orașului, decât din cartierul Grigorescu.
 
Contactat pentru a ne oferi câteva explicații cu privire la starea jalnică a transportului public din oraș, a stațiilor neamenajate sau a absenței acestora, directorul CTP Liviu Neag, nu a fost de găsit. Mai precis, nu era la birou. Încă așteptăm să ne răspundă.
 
Iată ce am constatat, la rândul nostru, pe parcursul traseului Grigorescu-Moților:
 
1) Stația Radio România Cluj – Troleibuzul care plecase de la Dispecerat la 10:11 min (conform programului disponibil pe Internet), la 10:14 min încă nu era în prima stație. Adică, de la început am constatat o discordanță între ora afișată pe ecranul panoului electronic și sosirea efectivă a troleibuzului. În această stație (prea puțin amenajată) este disponibil un automat de bilete aruncat undeva în lateral, iar din cele două ghișeie de bilete, era deschis doar unul singur. 
 
click poză pentru imagine completă

 

 
Cazul de aici este, am putea spune, reușit. Cel puțin ai de unde să îți cumperi bilete după ce stai indelung la rând sau îți distrugi degetele apăsând pe butoanele electronice ale automatului de bilete pentru a-ți elibera unul.
 
2) Stația Petuniei – aici găsești un singur automat de bilete (care poate funcționa ori ba) și o gheretă de bilete închisă, nefuncțională, la care probabil s-a renunțat, deoarece acum transportul public din municipiu a avansat la automatele care funcționează în reluare.
 

 

 
3) Stația Iancu de Hunedoara – aici nu poți găsi nici o cabină de bilete, nici un automat măcar. 
 

 
4) Stația 14 Iulie Vest – aici autobuzul te lasă lângă un gard, nu e nici un semn care să marcheze zona ca stație de autobuz, unde poți aștepta transportul. Dacă ai o vedere mai slabă ori nu ridici capul la stâlpul de lângă, unde este un panou minuscul pe care scrie ″30″, ai putea trece liniștit pe lângă această ″stație″, fără să o observi măcar. 
 

 
5) Stația Aleea Stadionului – nici aici nu veți găsi un singur automat de bilete ori o gheretă amenajată în acest sens. 
 

 

 
6) Hotel Sport – nici aici nu sunt disponibile puncte de achiziționare a biletelor. 
 

 

 
Pe traseul nostru am discutat cu câțiva cetățeni care folosesc transportul în comun. Iată alte observații care pot fi făcute pe marginea neajunsurilor și batjocurii cu care sunt tratați clujenii: 
 
Lipsa automatelor de bilete și a ghișeielor corespunzătoare poate fi semnalată și în alte locuri din oraș, precum stația Dunării a rutei cu nr 47. Nici aici nu ai de unde să îți cumperi bilete.
 
Condițiile din autobuze sunt mizerabile, iar adeseori frigul dinăuntru e ca cel de afară (dacă este vară, atunci căldura înăbușitoare din autobuze și curentul datorat geamurilor deschise cu siguranță sunt motive de nepăsare cruntă a directorului CTP, Liviu Neag).
 
Dacă ești pensionar și ai abonament gratuit, vei fi totuși amendat dacă uiți să îți validezi cardul. E un paradox: abonamentul pensionarilor e gratuit, iar grobianismul controlorilor dă pe-afară. Amenda este garantată pentru pensionarul care nu și-a validat cardul, nu și-a actualizat abonamentul, deși acestea sunt gratuite prin lege.
 
Automatele din autobuze, pentru validarea biletelor, sunt poziționate fără nici un pic de logică: chiar la intrare, astfel încât, aglomerația care se formează la fiecare intrare a autobuzului nu poate fi evitată. 
 
Dacă îți pierzi abonamentul, CTP nu îți va elibera un altul. Deși, la fiecare actualizare a abonamentului de transport, vei fi nevoit să aștepți cel puțin 10 minute până doamna de la ghișeu îți va introduce toate datele într-un catalog de monitorizare, din acela clasic, pe hârtie. Iar dacă toate datele sunt înregistrate, de ce CTP nu poate elibera un duplicat al abonamentului pierdut?
 
 
Toată această aventură poate fi experimentată lună de lună, zi de zi, cu doar 60 de lei pentru abonament. CTP pare a fi rămas înmărmurit într-o perioadă demult apusă, una comunistoidă. 

PS: De remarcat curățenia la bordură, specialitatea inutulului city-manager Șurubaru, precum și deszăpezirea trotuarelor în zonele în care municipalitatea nupoate da vina pe locatari, prorietari, asociții. Adică zero curățenie pe spațiul public al municipiului!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *