Contrar dezvoltării imobiliare fără precedent, municipiul Cluj-Napoca se confruntă cu o reală criză a locuirii. Accesul tinerilor, dar și a categoriilor defavorizate la propria locuință reprezintă una dintre problemele însemnate care s-au acutizat prin intermediul practicilor susținute de administrația liberală locală – un urbanism laissez faire – context în care doar la nivel declarativ Clujul, un oraș universitar cu tradiție, oferă oportunități studenților de astăzi, angajaților de mâine: cei care aleg să rămână în Cluj-Napoca reușesc cu greu să-și plătească chiria, iar posibilitatea de a obține propria locuință rămâne un vis irealizabil. Situația se complică în cazul categoriilor defavorizate, cu venituri reduse, în condițiile în care Primăria Cluj-Napoca a reușit performanța negativă de a repartiza un număr de doar 114 locuințe în perioada 2012-2020.
Doar în 2011, în Cluj-Napoca au existat 3821 de solicitări de locuințe sociale.
Între 2012-2020 au fost repartizate doar 114 locuințe.
Conform unei evidențe realizate de Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației (MDRAP), în 2018 în România au fost depuse peste 81400 de cereri de locuințe sociale, peste 34500 de persoane se aflau în situația de marginalizare socială, peste 16220 de persoane erau în risc de evacuare, și peste 51600 de persoane locuiau în așezări informale care nu se pot legaliza.
Un alt aspect care adâncește criza accesului la propria locuință este dat de contextul actual în care Guvernul PNL-ist nu a reușit să adopte măsuri concrete de susținere a tinerilor și a categoriilor marginalizate, cu venituri reduse.
Inițiativa civică Căși Sociale ACUM! (CSA) a realizat o sinteză a situației locative la nivelul județului Cluj pe baza datelor prezentate de Institutul Național de Statistică (INS).
„❓Voi ați auzit că Guvernul României ar fi luat măsuri în domeniul salarizării și locuirii pentru categoriile de persoane afectate de următoarele (să nu mai vorbim despre cei care nu aveau locuri de muncă nici înainte, numărul acestora crescând datorită reîntoarcerii în România în 2020 a persoanelor care și-au pierdut locurile de muncă în străinătate):
➡ mai 2020: scăderi salariale față de mai 2019 cu până la 35%
➡iunie 2020: 467.000 de șomeri, cu 124.000 mai mulți decât în luna iunie 2019
➡ iunie 2020: 32,98% dintre șomeri sunt sub vârsta de 39 de ani, 28,45% au vârste cuprinse între 40 și 49 de ani, 19,64% sunt cu vârste între 50 și 55 și 18,93% sunt peste 55 de ani.
➡ cei care aveau contracte suspendate în timpul stării de urgență (de exemplu, în jud. Cluj 110.205; în București 404.904) și nu s-au putut reîntoarce la vechile locuri de muncă sau măcar la salariile anterioare crizei.
Datele prezentate aici arată câteva dimensiuni critice ale locuirii în acest oraș, dar reflectă și faptul că primăria noastră a omis cu desăvârșire să implementeze o serie de obiective definite în Strategia sa de dezvoltare adoptată prin HCL 315/2015 cu o perspectivă până în 2020.
Mai mulți indicatori din capitolul Clujul incluziv, referitori la fondul de locuințe sociale arată o evoluție egală cu zero în acest domeniu: terenuri identificate şi atribuite pentru construire de locuinţe sociale; număr de locuinţe sociale obţinute din renovări ale unor clădiri din domeniul public; număr de locuinţe sociale în proprietatea primăriei provenite din iniţiative public-private; număr de beneficiari ai pachetelor integrate de măsuri prin care se previne evacuarea forţată a chiriașilor din locuinţe sociale aflaţi sub riscul marginalizării sociale.
* Pentru a descrie fondul locativ din Cluj, să observăm statisticile din tabelul de mai jos, o compilație realizată din datele INS, care arată că partea covârșitoare a fondului locativ public în ultimele trei decenii a fost realizată din fonduri private.
Excepție sunt anii 1990, când statul a finalizat construcțiile începute anterior. Din păcate, nici INS, nici primăria nu ne-au putut pune la dispoziție date din care să rezulte procentul locuințelor realizate de dezvoltatori imobiliari în calitate de persoane juridice sau persoane fizice. Nu avem date nici cu privire la procentul de locuințe care se realizează an de an din fonduri private ca o formă de investiție și nu cu scopul ca proprietarii lor să locuiască în ele.
Lipsa acestor evidențe creează confuzii mari în ceea ce privește definirea cererii de locuințe.
Motivul este că cererea, în condițiile financializării locuirii, nu include doar nevoia de locuit, ci și intenția de a investi în bunuri care promit profituri mari și sigure într-un timp scurt, precum imobiliarele.
Lipsa acestor date ascunde și distincția pe care trebuie totuși să o facem, între micii proprietari de locuințe (persoane care, de altfel, nu sunt înstărite, pentru că trăiesc din salarii sau pensii mici) și marii proprietari care construiesc pentru a vinde și/ sau închiria sute și mii de unități locative, semnalează reprezentanții CSA.
Șomerii care azi au 49 de ani, s-au născut în 1971 și au împlinit 20 de ani în 1991.
Cu mare probabilitate, ei nu au primit locuințe de la stat.
Șomerii tineri sub 39 de ani cu siguranță nu au primit locuință de la stat, spre deosebire de părinții lor care după 1990 au putut cumpăra locuințele pe care le închiriau anterior la prețuri mici (ei născându-se după 1981 și devenind adulți după 1999).
❗Dacă nu au avut mari moșteniri, ei ori stau și acum cu părinții, ori plătesc chirii private care au ajuns la sume exorbitante în marile orașe, ori (dacă s-au încadrat) sunt îndatorați băncilor prin creditele imobiliare luate.
Indemnizația de șomaj este sub 500 RON/ lună.
❓ Cum se descurcă toate persoanele mai sus amintite, care nu au proprietăți, cu costurile mari ale locuirii?
❗ Este nevoie de creșterea fondului locativ public care să asigure accesul la locuință adecvată și la preț accesibil celor afectați de recesiunea economică.
❗Și să nu uităm: conform unei evidențe realizate de MDRAP, în 2018 în România au fost depuse peste 81400 de cereri de locuințe sociale, peste 34500 de persoane se aflau în situația de marginalizare socială, peste 16220 de persoane erau în risc de evacuare, și peste 51600 de persoane locuiau în așezări informale care nu se pot legaliza.
Mențiune: în fundamentarea modificării legii urbanismului se face o referire la un studiu din 2013-2014, conform căruia, pe baza răspunsului primit de la jumătate din UAT-urile din România, ar exista 64000 de mii de familii situate în așezări informale. De altfel, este foarte posibil ca la o evaluare mai precisă a nevoii de locuințe sociale numărul persoanelor care sunt în nevoie și ar fi îndreptățite conform legii locuinței la o locuință socială să fie mult mai mare decât cele raportate de prefecturi către MDRAP în evidența sus-menționată.
❗ În Cluj-Napoca, în 2011 au existat 3821 de solicitări de locuințe sociale. Între 2012-2020 au fost repartizate 114 locuințe.
Dacă guvernul actual nu se gândește la acest lucru, poate se gândesc candidații la localele și parlamentarele din acest an”, semnalează reprezentanții Căși Sociale ACUM!
În aceste condiții, inițiativa civică a lansat o serie de apeluri către candidații tuturor partidelor la alegerile locale din 27 septembrie 2020, prin care au abordat teme legate de locuire în orașul Cluj:
(1) agravarea crizei locuirii în contextul pandemiei și demersul comun al orașelor Barcelona, Londra, Paris;
(2) investițiile primăriei clujene în realizarea de noi locuințe sociale în perioada 2004-2020;
(3) criteriile de atribuire de locuințe sociale. În următoarele cinci apeluri vă propunem să vorbim despre
(4) strategia locuirii,
(5) șansele tinerilor și tinerelor care se stabilesc în orașul nostru de a locui în condiții adecvate și la prețuri accesibile,
(6) modalități de creștere a fondului de locuințe sociale publice,
(7) ce înseamnă orașul locuibil și (8) obligațiile administrației publice locale cu privire la buna gospodărire a bunului public.
În acest scop activiștii clujeni vor face trimitere, pe rând, la luări de poziții ale unor (lideri de) partide politice în legătură cu subiecte pe care acestea le consideră importante.
„Ne propunem să sintetizăm revendicările formulate privind locuirea în orașul Cluj în contextul alegerilor locale din acest an.
Cel de-al 10-lea Apel al nostru va fi petiția lansată în septembrie, “Locuință socială pentru toți cei îndreptățiți, fără întârziere!”, în vederea susținerii unui proiect de HCL elaborat de noi în cadrul federației Blocul pentru Locuire împreună cu Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire din București și Dreptul la Oraș din Timișoara”, semnalează inițiativa civică Căși Sociale ACUM!
În 1977, în Cluj-Napoca existau 70865 de locuințe, iar până în 1992, deci de-a lungul a 15 ani, numărul acestora a crescut la 113159, datorită dezvoltării urbane într-o perioadă cu mari investiții publice în locuințe de stat plasate în cartiere multifuncționale.
În ultimii 15 ani, din 2004 încoace, fondul total de locuințe din oraș a crescut cu aproximativ 27000 de unități locative.
Precum arată tabelul de mai sus, într-un procent de 92%, ele au fost construite din fonduri private.
Acest trend a fost susținut de primărie prin practicile unui urbanism laissez faire, ceea ce a contribuit la crearea pieței nereglementate a locuințelor și, implicit, la creșterea continuă a prețurilor de locuințe, dar și a terenurilor.
Prețul terenurilor și a locuințelor, de altfel sunt foarte strâns legate, deoarece locuința este o marfă specială a cărei valoare depinde de valoarea terenului pe care ea se află, astfel încât speculațiile cu terenuri și, inclusiv, urbanizarea lor din banii publici în favoarea unor dezvoltatori, sunt un factor al creșterii necontrolate a costurilor locuinței.
Mai mult de jumătate din noile unități locative făcute după 2004 în Cluj (15587 la număr) au fost realizate în perioada de implementare a actualei Strategii de dezvoltare locală, și – contrar celor asumate în această strategie – dintre ele, nici una nu a fost făcută din fonduri publice, în timp ce bugetul local era în continuă creștere în orașul nostru.
Conform costurilor realizării de locuințe sociale făcute în perioada 2008-2014, prețul a 341 de locuințe ar constitui doar circa 3.7% din bugetul pe 2020 al orașului Cluj; în perioada 2015-2018 nu s-a realizat nicio locuință din fonduri publice (nici socială, dar nici ANL).
În ultimii 5 ani, prețul de vânzare al apartamentelor în Cluj-Napoca a crescut cu 76%.
Să mai adăugăm la aceste cifre informații despre evoluția cererii inchirierii de apartamente și case care în ultimii 5 ani a crescut cu 145% în orașul nostru, astfel încât în ultimul trimestru al anului 2019 prețul mediu cerut de închiriere lunar pentru un apartament cu 2 camere a urcat la 420 euro/ lună.