Fostul solist al trupei Iris si-a destainuit pentru Ziar de Cluj sentimentele fata de controversata sa plecare, regretele care il macina si cauza rupturii. Vedeta rock nu s-a sfiit sa isi arate nostalgia dupa anii frumosi ai concertelor de la Cluj, tristetea fata de felul in care este privit rockul in Romania si sa isi descrie viata din Germania. Lotus, trupa sa de acolo, asteapta confirmarea pentru a canta in deschidere la Uriah Heep, in turneul german al acestora.
Cu ce ganduri ati venit la Cluj?
In vremurile noastre spectacole cu lume nu prea se mai fac, sper sa vina in virtutea obisnuintei. Noi ne facem treaba oricum, sper sa vina cat mai multa lume. Acum am ajuns, chiar si cu bilet. Ironia sortii este ca pana in 89 veneam aici de patru ori pe an. Probabil ca si fructul oprit placea, eram si protestatari, fara sa vrem. Acum sunt sute de canale de televiziune, cluburi, discoteci si normal ca distractiile s-au mai inmultit. Sunt nostalgic, bibenteles, am atatea amintiri frumoase, mai ales ca sotia mea e din Cluj. Stiu ca e un efort financiar. Parerea mea e ca au disparut rockerii tineri si legatura intre cei tineri si cei mai batrani nu exista. E o burta in timp care nu poate fi umpluta de nimeni, ma refer ca mentalitatea pentru rock, iar cei mai batrani au griji cotidiene, nu au timp sa mai vina la concerte. A explica de ce nu mai merge rockul in Romania este foarte simplu. La noi merge pentru ca vrem noi sa il facem. E un noroc foarte mare ca putem tine acest concert la Cluj, pentru ca stii si tu, am participat la multe concerte gratuite, festivaluri ale berii, la mall-uri, insa eu zic ca atunci cand vii cu bilet se cunoaste.
Ce amintiri mai speciale va leaga de Cluj?
Am multe amintiri, desigur, dar cea mai deosebita cred ca e cea evocata la conferinta de presa, concertul de la clujenii nu ne-au mai lasat sa plecam si am pierdut trenul spre Bucuresti. Se petrecea la Remarul 16 Februarie, in 1987, inainte de Iris 3. Trenul era pe la 12 si ceva noaptea si nu ne lasa lumea sa plecam. A iesit scandal si ne-au interzis timp de un an pentru asta. Lumea a iesit cu galagie, cantand de la sindicate. In noaptea aia nu a fost chef, eram rupti de oboseala, am dormit la hotel, la Napoca eram cazati.
Ati primit mesaje de la fani dupa plecarea din Iris?
Nu, nu am primit. Ce sa spuna? Eu am plecat din trupa pentru ca nu mai aveam obiectul muncii. In rock, cea mai importata e comunicarea, or eu nu mai comunicam cu ei.
Ati tinut legatura cu careva din fostii colegi de trupa?
Nu, eu nu cred in asa ceva. E ca la divort, nu poti spune ca ramanem prieteni. Eu a trebuit sa iau deciziile astea pentru ca nici nu m-a consiliat nimeni, nu am avut pe nimeni care sa imi spuna ca o afacere trebuie tinuta sub control si hai sa gestionam motivul care ar duce la o decizie de asta. Daca ma gandeam sa vad afacerea mai intai, era altfel. Asa sunt eu, mai volatil, mai impulsiv. Spun lucruri si apoi imi pare rau ca le-am zis, dar le-am zis. Daca vorbesc urat, pot sa imi cer scuze doua ore pentru asta, ca raul e facut. Asta asa a fost sa fie, probabil ca atat am avut eu de stat la Iris. Vrei sa-ti spun ceva? Probabil nici eu nu m-am uitat unde trebuia. Era bine, probabil, sa ma uit chiar la ce am facut noi de-a lungul timpului. Probabil ca am facut foarte mult in timp scurt si nu am mai putut sa ne reinventam. Poate si noi am fost de vina, artistic, pentru ca nu am mai avut ce sa oferim. La un moment dat am mers in gol. Era un tipic foarte pagubos care incepuse sa se repete. E normal ca oamenii, daca te vad la un festival unde invart aia batali (berbeci castrati pentru imbunatatirea calitatii carnii si a lanii) si tu canti Baby in fata unei multimi la “fara bilet”, peste doua saptamani cand tii un concert cu bilet spun ca vor la festival, nu sa dea bani. Sunt cheltuieli mari, inchirieri de sali, cazari instalatii de lumini de lumini, te rup in doua. E inuman. Si nu lumea ca ar avea lumea ceva cu muzica ta, dar nu are bani. De ce nu are bani, asta e alta discutie.
Cum e viata dvs in Germania?
E foarte frumos. Repet cu formatia mea de acolo, Lotus. Cantam in cluburi, acum ne indreptam cu concertele spre zona Nurnberg si poate in Austria. Avem niste promisiuni, ca si anul trecut, de la Uriah Heep sa le deschidem turneu german care are vreo 80 de zile. Si acolo e greu, ca nu decide artistul, ci managementul. Mie mi-ar placea, ca ii cunosc de cand am facut Lady in Black, sunt aceiasi.
Cum sunt nemtii? V-ati facut prieteni?
Am multi prieteni acolo. Sunt ei mai habotnici asa, dar, daca te imprietenesti cu ei sunt oameni grozavi. Si la concerte poti sa te bazezi pe ei. E de ajuns o strangere de mana, nu neaparat cu scripte. Daca a zis da, e da. Daca nu poti canta, ii spui in fata si asta nu inseamna ca nu poti sa mai bei o bere cu el. La noi o iau toti personal, ca ai ceva cu ei.
Cum e muzica pe care o cantati acolo?
Sunt cover-uri si piese noi, in engleza, cum e si normal. Eu stau in landul cel mai bogat, Bayern, din Bavaria, foarte traditionalist, conservatori, sunt nemtii aceia vechi de tot si e foarte frumos pentru ca este altceva. Au o mentalitate foarte sanatoasa. Merg mult in cafenele, mai beau o bere cu prietenii, pe urma ma duc la club. Seara, e un oras foarte frumos, gen Sibiu, chiar si Cluj. E mult mai intim, mai mic, 300.000 de locuitori.
Ce va lipseste din Romania?
Imi lipsesc oamenii pe care ii iubesc, tara in sine. M-am despartit de foarte multi, dar nu am mai putut. Stii si tu ce mentalitatea e un partea aia, cu “las ca merge si asa”, si nu a mai tinut. Showbizul e o gluma. Totul e gratis, nu mai exista nimic altceva decat paine si circ. Sponsorii au ajuns la un nivel in care nu ii mai intereseaza ca ceea ce fac ei dauneaza artistului, pana la urma. Organizeaza evenimente gratuite si, apoi, artistul nu mai are spectator la concertele cu bilete de intrare.
Mai cantati piese pe care le-ati interpretat cu Iris? Vor fi si in playlist-ul de diseara?
Cum sa nu? Sunt vreo 4-5 de pe primul album, plus inca vreo cateva, in total vreo 8 din 18.
Ati urmarit ce au mai facut cei de la Iris?
Nu. Dar ce, ei mai urmaresc pe mine? Le doresc succes, ce sa zic? Am facut cu ei 33 de ani. Decizia mea nu a avut nimic cu ei ca oameni. A fost doar lipsa de comunicare, asta duce uneori la neincredere, la suspiciune, lipsa de respect. Eu nu comunicam cu patru insi. Nu cu unul, cu patru! Eram stratificati ca nivel. Ce sa fac? A trebuit sa iau decizia asta, a trebuit s-o am. Mi-a parut rau, si acum imi pare, dar am luat-o. Am pierdut ambele parti, si ei, si eu.