Da, da, copiii sunt viitorul discursiv al tuturor politicienilor, dar prezentul nimănui.

Eurostat a publicat săptămâna aceasta un studiu referitor la situația copiilor în risc de sărăcie sau excluziune socială în 2022 în Uniunea Europeană care infirmă orice credință că pentru România copiii ar putea fi vreodată o prioritate. În ciuda cărămizilor bătute de piept de clasa noastră politică cu privire la ”grija” față de ”viitorul Țării”, România este pe primul loc, la mare distanță de vecinii bulgari și cu un procentaj aproape dublu față de media europeană.

41,5% – aproape jumătate din populația minoră din România este în stare critică: copiii suferă de foame, nu au haine sau nu au un acoperiș deasupra capului. Așa arată situația noastră, dar dacă nu-i vedem pe acești copii în Parlament sau dacă nu ne împiedicăm de ei prin ministere, ei nu există.

Și ca să fie clar cât de mult le pasă acestor indivizi, care-și umplu portbajajele cu milioane de lei mită, de ”viitorul României”, același procentaj dramatic figura și în analizele Eurostat și în 2020.

Persoanele în risc de sărăcie sunt acelea care au venituri reduse, grosul acestora fiind alimentat de copiii din familii monoparentale, sau cu familii numeroase, copiii din rândul minorităților etnice sau cu dizabilități, precum și copiii din familii de imigranți, refugiați sau solicitanți de azil.

Acești copii trebuie să-și răspundă la întrebări de genul: ”o să am ce să mănânc mâine?”, ”unde voi dormi?”. Aceștia sunt ”viitorul” tuturor nesimțiților care s-au perindat pe la guvernarea României,având doar grija cum să-și umple portbagajul, prezentul nimănui.

CITEȘTE ȘI:

E mai de fițe să te agăți emoțional de o statuie decât de faptul că 225000 de copii români merg zilnic flămânzi la culcare

Cum scriam și în 2016:

”Căci România este ţara în care 225.000 de copii se duc zilnic flămânzi la culcare.

Pentru ei nu se mobilizează nimeni să facă clipuri publicitare cretine despre „ultimul tren”?

Pentru ei ultimul tren este mâncarea pe care au pus-o în gură cândva în zilele trecute.” (…)

Jumătate din populaţia României este afectată de sărăcie, 54% din persoanele din mediul rural nu au o ocupaţie – dar noi facem clipuri să cerșim bani de la populație pentru un pietroi. De pietroiul acela avem nevoie să ne simțim români și în calea istorie, nu de 225.000 de copii care să nu meargă flămânzi la culcare în fiecare seară?!

Simțiți cum #Brâncuși-e-al-lor, al nesimțiților bine hrăniți (care ne fură încârdășiți de 26 de ani, sentiment cu sentiment, ipocrizie cu ipocrizie), când 225.000 de copii se duc zilnic flămânzi la culcare, iar 72% dintre familiile din mediul rural nu le pot asigura copiilor sub 5 ani o dietă minim acceptabilă?

Înseamnă că vă meritați soarta, dar nu sunteți români.

Au trecut ăapte ani, ani în care copiii prezentului nimănui învață să trăiască printre gunoaie (cu față umană) și se adaptează cum pot (la minciună, la hoție, la furatul prezentului).

Să vorbim despre ”România educată” a inutilului Prim Voiajor al Patriei: ce educație poțiavea cu burta goală, bă?

De mult ce le pasă de ”viitorul” Țării, abia după trei săptămâni de când trebuia să fie deja funcțional, Guvernul a adoptat Ordonanța prin care programul ”o masă caldă” este relansat. În cel mai bun caz, elevii și preșcolarii vizați vor avea însă de așteptat încă două săptămâni, până la finalizarea licitațiilor.

Reducerea abandonului școlar prin acest tip de proiecte este unul dintre argumentele guvernului, în Nota de Fundamentare. Guvernul recunoaște în acest document că mulți elevi ajung în situația de a renunța la școală, iar situația e ”generată de condițiile socio-economice și geografice defavorabile, precum și de capacitatea multor familii de a susține participarea copiilor la activitățile școlare”. Apoi bagă bubuit de cărămidă în piept: ”prezența elevilor la școală reprezintă o prioritate pentru Ministerul Educației și pentru instituțiile de la nivelul sistemului național de învățământ, pentru a limita efectele negative asupra procesului educativ”. O așa de mare prioritate încât s-au grăbit de n-au mai putut să înceapă școala cu masa caldă aburind pe masa elevilor defavorizați.

Scârbă veșnică, bă!

Din cauza voastră minorii în risc de sărăcie abanadonează școala. Din cauza voastră acești copii au oportunități reduse pentru dezvoltarea lor și devin vulnerabili pe termen lung. Din cauza voastră au probleme de sănătate fizică și psihică. Din cauza voastră vor rata să fie ”viitorul” României, că le-ați vândut prezentul!

Majoritatea acestor copii (la brațcu cei din familii care consideră că banii le cumpără educație) sfârșesc în centre de detenție și educative deoarece ajung să comită infracțiuni. Unii pentru a se întreține și acolo găsesc confortul unui acoperiș deasupra capului și al unor mese regulate, ceilalți că-și prăjesc creierii cu drguri.

Problema este că aceste ”centre” sun ”academii” ale infractorilor, nu centre de educare, de integrare în societate, așa că, majoritatea acestor copii, acum adulți, vor alimenta doar recidiva și vor înfunda penitenciarele. Statul ”portbagajului nesătul” este reactiv – pedepsește, nu pro-activ – să educe. Politicienii au de umplut portbagaje cu milioane de furat, nu de gândit un viitor pentru România.

Excluziunea socială este alimentată, nu eradicată, de măsurile de asistență socială care există la momentul actual în țară. Se dau 161 de milioane de lei pentru Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei pentru perioada 2022-2027. Bani extrem de puțini. Și, pe lângă că acești bani sunt buni doar pentru o frecție la piciorul patului, săracii bugetari care căpușează în dolce far niente Ministerul Familiei (al Famigliei,poate – că e un minister total inutil, făcut doar săse dea salarii la pilele, cunoștințele, relațiile și curvele partidelor aflate la guvernare), au întârziat cu mai bine de un an depunerea ”Planului de acțiune Garanția pentru copii” (ce pompos sună!). Asta ne arată gradul de durere-n cur al politicienilor României față de situația dramatică a  41,5% dintre copiii ”viitorul” Țării…

Ce se primește de vorbele sforăitoare ale politicienilor noștri?

Se primește sănătate precară pentru copiii vulnerabili. Asta duce la cheltuieli mai mari pentru sistemul de sănătate.

Se primește abandon școlar. Asta duce la forță de muncă nepregătită.

Se primește infracționalitate (juvenilă, apoi matură, rău de tot). Asta duce la cheltuieli ample cu ”internarea”, ”reabilitarea” și cu procese penale.

Fiecare copil ținut în sărăcie generează o gaură în bugetul țării. Avem acum un buget cu 41,5% mai ciuruit ca acum trei ani, ca acum șapte ani șamd. Și gradul de ciuruire crește.

Și nu este vina copiilor, nu ei au ales o clasă politică indolentă,mai preocupată de umplerea mațului decât de bunăstarea și viitorul României, nu ei și-au ales acest gen de viață.