Ca sa profitam de binefacerile pe care ni le ofera contactele cutanate, trebuie sa stim cat mai multe despre ele: instrumente, locuri, tehnici.
Arta mangaierilor
Mangaiatul se foloseste de “instrumente” numeroase: mainile (goale sau care tin o pana ori o esarfa de matase), buzele, barbia, fruntea, capul, umerii, coatele, sanii, genunchii, picioarele pot oferi pielii mangaieri foarte placute.
Locurile de pe corp care se pot bucura de placerea mangaierii sunt numeroase. Nu exista vreo zona a corpului unde pielea sa nu tresara in urma unei vizite mai mult sau mai putin prelungite. Iar mucoasele, replicate in orificiile corpului, cum ar fi gura sau sexul, jubileaza si ele sub influenta mangaierilor.
Si mai numeroase insa sunt felurile de mangaiere, iar asta tine de creativitatea si senzualitatea fiecaruia de a inventa miscari, trasee, apasari si tempouri.
Somn si mangaieri
Exista cateva specialitati ce tin de arta mangaierii legate de somn, indeosebi in apropierea sau departarea acestuia, in delicioasele momente cand constiinta pluteste intre mai multe intinderi de apa: adormirea inserarii, toropeala viselor nocturne si dulcea emergenta matinala.
In timp ce somnul castiga teren, mainile cuprind o parte a corpului celuilalt, pe care o prind cu delicatete si grija. Asa poate fi exemplul unui san cuprins in palma, in timp ce corpurile se lipesc unul de celalalt. Iar cand se va trezi in timpul noptii, mana se va bucura sa simta rotunjimea din palma, in timp ce corpul va tresari. Daca minunea a fost intrerupta, pentru ca cei doi s-au distantat intre timp, ce bucurie va fi pentru o mana sa-si caute din nou si sa-si regaseasca comoara! Si cata fericire pentru globul sanului sa se adaposteasca in fierbinteala palmei! Am vorbit despre san aici, dar am fi putut la fel de bine sa spunem despre umar, tors, talie, fese, coapse, si, suprem deliciu, sex.
Cu toate ca picioarele sunt considerate, pe nedrept, mai nepricepute decat mainile, ele sunt capabile de atingeri tandre. Deseori, atunci cand corpurile se intind, picioarele se apropie, se intalnesc, se freaca unul de celalalt, se mangaie (pe talpa, pe margini, pe partea de deasupra), iar atunci cand vine somnul, ele raman nemiscate, unul langa celalalt. Daca insa, la un moment dat, ne trezim in noapte si vedem ca picioarele s-au separate, atunci instinctiv incep sa se caute si, pe jumatate toropite, se mangaie, se impreuneaza complice si raman asa pana ce somnul vine din nou. In subtilele mangaieri facute cu piciorul exista atata tandrete si atata complicitate, incat ar putea fi asemanate cu un lung poem de dragoste.
Si eu sunt alaturi de tine!
In aceste momente de odihna intima, sarutul are o alta alura. El nu mai este acel carnal si devorator fulgerator, ca atunci cand il anima dorinta. Cu capul asezat, corpul lenevit, spiritul impacat, sarutul este acum o dulce atingere a buzelor. El poate fi si schitat, iar buzele se pot opri la cativa milimetri unele de altele. De asemenea, gestul poate fi gratificat si de o usoara si subtila scoatere a varfului limbii: umeda, ea va urma conturul carnos al iubitelor buze si le va netezi in interiorul gurii. Totul nu pentru a excita, ci pentru a-i confirma celuilalt, daca mai e nevoie, ca suntem foarte aproape de el si de sufletul lui. Posibil ca vreodata, pe jumatate adormita, persoana iubita sa va raspunda atingand cu varful limbii dvs. E ca si cand ar spune: “Da, si eu sunt alaturi de tine!” Sarut de proximitate sau de linistire, care permite sa-si lasi inima si corpul in bratele celuilalt.
A saruta astfel inseamna sa uiti de incisivi si canini, sa uiti ca esti fiara si pradator, sa uiti de instinctual agresiv si de jocurile puterii (ocupare, dominatie, exploatare). Sa saruti astfel si sa te lasi in voia somnului care e din ce in ce mai aproape si care te va invalui. Sarut de pace, dar si sarut de viata, caci respiratiile se amesteca, se intrepatrund. La fiecare inspiratie, intra un val de aer care contine si suflul celuilalt. El ne umple plamanii, trece in sange, care il ia si il distribuie celor mai mici crampeie de viata: celulele.
Sarut respiratoriu
Scopul final este sa faci din acest sarut atat de bogat in voluptate si simboluri in arta: buzele trebuie sa vi se apropie cat mai mult de cele ale persoanei iubite fara a i le atinge, totusi. Fiecare trebuie sa respire pe gura, incet, senin si alternand fluxurile: cand expira unul, inspira celalalt si inhaleaza, pe langa aerul ambiant, o parte din aerul provenit de la partenerul care respira. Asa, rand pe rand, fiecare va primi din aerul pe care celalalt il ofera (nu va temeti de loc, nu este vorba de un sarut ermetic, in cursul caruia partenerii raman private de oxigen). Trebuie sa va straduiti putin la inceput, pentru a va sincroniza cu ritmul si amplitudinea respiratorie a celuilat si apoi se va instala o alternanata perfecta, care va apropie si mai mult. Senzatia pe care o lasa armonizarea miscarilor si idea de a schimba rasuflarile este una deosebita.
Delicioasa trezire
Bucuriile de culcare si din timpul noptii se regasesc la trezire, cand tonurile si nuantele pe care le iau, fac din trezirea matinala un moment cu totul minunat. Deschidem putin ochii la cateva clipe dupa ce am iesit din somn si observam ca ziua este pe cale sa mijeasca. Printre despartiturile jaluzelei, in camera intra o raza aurie de lumina si obiectele prind sa-si desluseasca formele. Atunci ne dam seama despre cat de bine e sa fii in doi.
Fiecare dimineata e o incantare. Fiinta de alaturi pare sa doarma in continuare, dar ne este atat de aproape, atat de complice in renuntare! Ii simptim caldura, suflul, mirosul. Ii retinem apoi fiecare gest pe care il schiteaza, pentru ca fiecare gest este pe de-a-ntregul un prilej pentru a degusta situatia mirifica. Imperceptabil apoi, se apropie, pana se lipeste de tine. Pielea ii arde, iar caldura te patrunde. Iata ca se intoarce inspre tine. Il iei in brate, il strangi. Si ramaneti asa, nemiscati. Timpul se scurge cu incetineala, cu intensitate si e numai fericire. Doua pasari se alearga si ciripesc intr-un pom, la fereastra. Incepe o frumoasa zi…