În plină stare de urgență, nemulțumirile diverselor categorii de angajați au fost pur și simplu suspendate din pixul președintelui și guvernului liberal-militar: dreptul la grevă a fost anulat, dar nu și prevederile Codului Muncii. Nemulțumirea latentă în rândul angajaților din salubritate, cărora continuă să le fie neglijate o serie de drepturi privind concediile, salariile, condițiile și siguranța în muncă, continuă să fie neglijată de către autoritățile clujene. În acest răstimp, sporul de 15% pentru condiții improprii de muncă și toxicitate este încasat cu nerușinare de către sutele de angajați din Primăria Cluj-Napoca, iar nu de muncitorii din salubritate care lucrează zi de zi, chiar și în timpul pandemiei, riscându-și astfel sănătatea.
Enikő Vincze, profesor universitar clujean, specializat în dezvoltare urbană, locuire, inegalități teritoriale și reprezentant al inițiativei civice Căși Sociale ACUM! realizează o radiografie detaliată a lipsurilor, nedreptăților și condițiilor inumane cu care se confruntă muncitorii din salubritate la nivelul județului Cluj, o bună parte dintre ei români de etnie romă, locuitori din Pata Rât, despre care clujenii din Clujul poleit știu prea puțin, de care administrația liberală locală își amintește poate doar în preajma unor noi alegeri, a unei noi campanii electorale, atunci când împarte pachete cu produse de bază inscripționate pentru a obține susținerea acestei categorii defavorizate, pe care obișnuiește să o neglijeze cu nonșalanță vreme de 4 ani de zile. Din 4 în 4 ani. Chiar și atunci când diverși reprezentanți ai comunității de la Pata Rât își fac loc în ședințele Consiliului local pentru a cere soluții pentru îmbunătățirea condițiilor de trai.
Soluții promise, dar rămase nerealizate.
„V-ați întrebat vreodată câte boli se fac din cauza muncilor în salubritate? Sau la ce vârstă se moare?
Sunt bărbații angajați ca încărcători și șoferi pe mașinile de salubritate. Sunt femeile și bărbații care fac munci sezoniere în spațiile verzi ale orașului. Sunt cei care mătură străzile sau adună gunoaiele de pe urma sutelor sau miilor de oameni care se bucură de faimoasele festivaluri clujene”, notează Enikő Vincze, profesor în cadrul Universității „Babeș-Bolyai”.
Într-o vreme în care administrația locală și centrală, canalele de televiziune și diverse personalități îi îndeamnă pe români să #steaîncasă, puțini sunt cei care se întreabă care este situația angajaților din salubritate, nevoiți să-și facă munca cu măsuri minime de protecție, cu multe ore suplimentare, cu salarii mizerabile.
Desigur, în această situație se regăsesc și angajați din alte domenii.
Dar poate că acum, într-o perioadă de prefacere economică, guvernul liberal-militar condus de Ludovic Orban și, de ce nu?, autoritățile liberale locale, ar trebui să identifice soluții și pentru susținerea diverselor categorii sociale în condițiile unei crize economice ce se întrezărește tot mai pregnant.
Sau, măcar până la susținerea angajaților din diverse domenii de activitate, Guvernul liberal-militar, împreună cu autoritățile liberale clujene, ar trebui să vegheze la respectarea legii, a drepturilor și condițiilor de muncă ale angajaților din salubritate.
„Tu ce ai face dacă ai lucra în salubritate cel puțin 8 ore pe zi? La care se adaugă de multe ori și ore suplimentare, noaptea sau la sfârșit de săptămână. Și ai primi în mână puțin peste salariul minim pe economie? Să zicem, cam 1.800 de lei.
Ce ai face dacă, după ce îți iei ție și familiei tale de mâncare, medicamente, haine și alte necesare, nu-ți rămân 1.500 lei ca să-ți plătești o chirie în Cluj?
…
Cu cât situația economică a lucrătorilor în salubritate este mai proastă și mai nesigură, cu atât mai vulnerabili devin ei față de abuzurile angajatorilor. Teama de a fi dați afară de la locul de muncă a fost mare și înainte de epidemie, iar acum a crescut și mai tare.
Oamenii realizează cât de importantă e munca lor, se gândesc uneori să facă grevă, dar până la urmă mulți se retrag. Știu că au acasă o familie de hrănit și n-au economii din care să trăiască dacă nu primesc salariul în timpul grevei.
Se gândesc și că nu vor avea susținători printre locuitorii Clujului.
Aceștia se vor grăbi, poate, să-i blameze pe greviști pentru că au rămas gunoaiele neridicate. Autoritățile publice vor direcționa și ele, probabil, supărarea orășenilor către “gunoieri”. Oricum ar fi, cu sau fără grevă, ei se simt tratați ca niște gunoaie. Aruncați să locuiască, în pofida muncii lor foarte importante pentru oraș, ca niște resturi în proximitatea rampelor de deșeuri toxice. Lăsați să moară intoxicați atât la locul de muncă, cât și acasă”, adaugă Enikő Vincze.
Culmea ironiei, angajații din salubritate, o bună parte din ei locuitori din zona Pata Rât, sunt nevoiți să curețe zilnic străzile și cartierele Clujului european, să-și pună în pericol sănătatea, pentru un salariu minim mizerabil, pentru ca mai apoi să revină la casele lor, printre gunoaie.
Iar aceasta întrucât nici după zece ani, Primăria Cluj-Napoca, cu un buget anual colosal de cca 300 milioane de euro, nu a reușit să îmbunătățească condițiile de trai ale categoriilor sociale vulnerabile.
Și totuși, ar fi bine să ne amintim că sporul de toxicitate și condiții improprii de muncă este încasat de angajații Primăriei, nu de muncitorii din salubritate.
„Modificarea Codului Muncii și a Legii Dialogului Social în 2011 a însemnat punerea a tot mai multe obstacole în fața înființării unui sindicat. Libera asociere s-a îngrădit foarte tare sub guvernul austerității, care a luat multe măsuri în defavoarea lucrătorilor.
….
Premierul austerității de atunci, în 2019 a susținut decizia de a acorda un spor de 15% angajaților în primărie pentru că lucrează în condiții periculoase și vătămătoare de muncă. … În 2016, după ce rampa nouă RADP din Pata Rât a început să angajeze lucrători pentru sortarea deșeurilor, am văzut un contract, unde această muncă era clasificată drept activitate desfășurată în condiții normale. … În general, tot de pe vremea austerității, lucrătorilor în salubritate nu se mai acordă așa-numitul spor de rușine sau „sporul pentru munca in conditii degradante civic” cum a fost el denumit în HG .735/ 26 iunie 1990”, conchide universitarul clujean.
În acest context, inițiativa civică Căși Sociale ACUM! a adresat recent o Scrisoare de solidaritate cu muncitorii în salubritate prin care atrage atenția asupra unor multiple probleme, precum condițiile de muncă ale angajaților din salubritate, remunerația insuficientă, dreptul la concediu etc.
Către
Compania de Salubritate Brantner Veres S.A. Cluj,
Brantner Servicii Ecologice SRL Cluj-Napoca,
SC Rosal Grup S.A. Cluj-Napoca,
RADP Cluj-Napoca
Vă înaintăm această scrisoare de solidaritate pentru că ne-a atras atenția în mod particular situația muncitorilor în salubritate din județul nostru (încărcători, șoferi, măturători, sortatori de deșeuri). Există o nemulțumire latentă din partea lucrătorilor în salubritate cu privire la concedii, salarii, condiții de muncă, siguranță în muncă și contribuții sociale. Cunoaștem faptul că dreptul la grevă este suspendat pe perioada stării de urgență, însă vă reamintim că Legea 53/2003 (Codul muncii) este încă în vigoare și trebuie respectată în totalitate.
Dreptul la concediu, conform articolului 39, alineatul 1, este un drept de bază al salariaților, iar conform articolului 40, alineatul 2, litera c, sunteți obligați să acordați salariaților drepturile ce decurg din lege, inclusiv dreptul la concediu. Mai mult, articolul 144 alin. 2 stipulează că dreptul la concediu este garantat tuturor salariaților și „nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări”. În această speță vă încurajăm să nu exercitați niciun fel de presiune asupra muncitorilor astfel încât să își ia concediu într-o perioadă pe care compania o dorește. În ceea ce privește concediul fără plată, potrivit articolelor 153-155 ale Codului muncii, acesta nu poate fi o soluție legală la problemele create de epidemie.
De asemenea, conform articolului 39, alineatul 1, litera f, un alt drept al angajaților este acela la securitate și sănătate în muncă, pe care sunteți obligați să îl respectați conform articolului 175, alineatul 1. Vă reamintim că articolul 177 stabilește că în respectarea dreptului la securitate și sănătate în muncă angajatorul trebuie să țină cont de o serie de măsuri specifice. Astfel, considerăm că în condițiile actuale de pandemie ochelarii, mănușile, precum și alte echipamente de protecție sunt absolut necesare. Practic, insuficiența lor (o pereche de mănuși pe săptămână sau o mască la 2 zile) reprezintă încălcarea flagrantă a legii.
Menționăm că lucrătorii din cadrul companiilor dumneavoastră aleg să muncească ore suplimentare din cauza salariului de bază foarte mic și nu din alte motive. În acest caz, articolul 39, alineatul 1, litera a, stabilește că salariații au dreptul la salarizare pentru munca depusă, și chiar și pentru orele suplimentare. Și în acord cu practica dumneavoastră de până acum în care plăteați orele suplimentare, vă încurajăm să le plătiți, în continuare, și, de asemenea, vă încurajăm să nu încercați să abordați alte strategii în această privință.
În plus, sperăm să fiți în consens cu noi cu privire la nevoia de a încadra toate muncile din domeniul salubrizării ca munci efectuate în condiții grele, periculoase și vătămătoare, fapt edificat mai mult ca niciodată de această pandemie. Afirmăm acest lucru mai ales pentru că angajații dumneavoastră sunt foarte expuși nu doar la factorii nocivi aferenți deșeurilor, ci și la pericolul infectării cu SARS-CoV-2.
Articolul 6 al Codului Muncii menționează că orice salariat trebuie să beneficieze de condiții de muncă adecvate activității desfășurate, ceea ce înseamnă utilaje funcționale și care să permită desfășurarea muncii. Potrivit articolului 40, alin. 2, litera f, angajatorului îi revine obligația de a plăti contribuțiile sociale ale angajaților, în totalitate pentru orele lucrate.
Salariile mici ale angajaților dumneavoastră în multe cazuri sunt reduse de popriri impuse de firme, bănci sau autorități locale. În lipsa regretabilă a altor reglementări curente care i-ar putea susține pe lucrători în aceste vremuri grele prin suspendarea popririlor, respectarea legislației existente cu privire la limitele impuse pe popriri din salarii devine poate și mai crucială decât a fost până acum.
În perioada stării de urgență, conform OUG 30/2020 respectiv OUG 32/2020, chiar dacă angajații dumneavoastră sunt printre lucrătorii ai căror muncă nu poate fi întreruptă trebuie să beneficieze, după caz, de câteva prevederi specifice: zile libere pentru supravegherea copiilor în perioada în care școlile sunt închise, primind o indemnizație de 75% din salariul de bază corespunzător zilelor respective; acordarea stimulentului de inserție conform OUG 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, se efectuează fără întrerupere pe o perioadă de 90 de zile.
Pe această cale dorim să vă atragem atenția asupra acestor probleme existente despre care am auzit și suntem sigur că nu sunt cazuri izolate.
Așteptăm răspunsul dumneavoastră până marți 29 Aprilie.
Vă reamintim că articolul 39, alineatul 1, litera e afirmă dreptul la demnitate în muncă, iar orice comportament de tip autoritar care va surveni acestei scrisori încalcă grav acest drept și vom lua măsuri în această privință”, se arată în scrisoarea de solidaritate semnată de Căși Sociale ACUM!
sursa foto: bzc.ro