Tribunalul Cluj a pronunțat o sentință prin care confirmă decizia luată de Casa Județeană de Pensii Cluj de a respinge acordarea unor drepturi pentru un cetățean dintr-o comună clujeană, care a supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial. Decizia a fost motivată de faptul că bărbatul s-a retras într-o comună care nu a fost ocupată de maghiari, în perioada 1 sept. 1939 – 2 sept. 1945.
N. A. domiciliat în Iara, județul Cluj, a cerut Statului Român acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Bărbatul s-a adresat Casei Județene de Pensii Cluj, care i-a refuzat dosarul, iar ulterior a apelat la Tribunalul Cluj, spunându-și povestea. N. susține că a fost nevoit să plece din comuna Mihai Viteazu în Iara, din cauza persecuțiilor etnice existente în județ, în perioada iulie 1941-martie 1945. Cu toate că a depus la dosar declarații ale altor martori, cu care s-a refugiat în peroada respectivă, drepturile i-au fost refuzat de instanță pe motiv că: „ în luna iulie 1944, localitatea Iara , jud. Cluj, se afla sub administrație românească, nefiind inclusă în teritoriul cedat Ungariei prin Dictatul de la Viena”. Aceeași instanță reține că „populația s-a retras urmare înaintării liniei frontului și intensificării luptelor în zonă, însă fără probe concrete și concludente, retragerea nu poartă, în sine, elementul esențial pentru care legiuitorul a înțeles să acorde compensații, anume persecuțiile de natură etnică”.
Cu alte cuvinte, legea respectivă acordă beneficii precum călătorii gratuite, medicamente gratuite și, în funcție de modul în care românul a fost afectat de al Doilea Război Mondial, un venit lunar acordat de Stat până la sfârșitul vieții. Cu toate acestea, chiar dacă instanța a decis a rețunut că au fost afectați și româinii care s-au retras în ”munți”, legislația prevede beneficii doar pentru cei ce au stat în localitățile ocupate de maghiari.
Iată un extras din dosarul respectiv:
„Pentru a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr 189/2000, solicitantul trebuie să facă atât dovada că măsura refugiului din localitatea de domiciliu a fost un act de persecuție cât și dovada că refugiul a avut o motivație eminamente etnică, având in vedere că din însuși titlul actului normativ menționat rezultă că acesta face referire exlusiv la cetățenii români care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive entice, nu și la persoanele care au avut de suferit de pe urma războiului.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
În contextul în care depozițiile martorilor sunt extrem de lacunare, iar cererea reclamantei înaintată Casei Județene de Pensii nu cuprinde date precise cu privire la motivele refugiului, instanța, analizând contextul istoric în aria teritorială în care se afla localitatea de domiciliu a reclamantului reține că în luna iulie 1944 localitatea Iara , jud. Cluj, se afla sub administrație românească, nefiind inclusă în teritoriul cedat Ungariei prin Dictatul de la Viena.
Nu poate fi negat faptul că populația s-a retras urmare înaintării liniei frontului și intensificării luptelor în zonă, însă fără probe concrete (n.red. după aproape 80 de ani de la eveniment) și concludente , retragerea nu poartă , în sine, elementul esențial pentru care legiuitorul a înțeles să acorde compensații, anume persecuțiile de natură etnică.
Instanța reține, de asemenea, că nu poate fi primită susținerea potrivit căreia au fost fost exercitate, asupra românilor, acte de persecuție etnică de către locuitorii de altă naționalitate în condițiile în care localitatea de domiciliu a reclamantului s-a aflat sub administrație românească în toată perioada de timp cuprinsă între septembrie 1940 și luna martie 1945 , iar la nivelul localității Iara populația majoritară era de naționalitate română. În condițiile în care din materialul probator administrat nu rezultă că reclamantul și/sau familia sa au fost supuși unor fapte care să se circumscrie sintagmei de “persecuție etnică” la care face referire textul legal incident, în temeiul art. 7 alin. 4 raportat la art. 1 lit. c din acest act normativ instanța va respinge ca neîntemeiata acțiunea formulată de reclamantul N.A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj”, arată magisrații de la Tribunalul Cluj.
Susține Ziar de Cluj!
Timp de aproape 10 ani, ți-am oferit gratis articolele noastre. A venit timpul să devenim parteneri. Ziar de Cluj va implementa în curând abonamentul de 10 lei pe lună pentru toți cititorii. Pentru toți cititorii care ne respectă curajul și experiența.
(Sursa foto: Unitate – Centenar)