In balonul de la Winners Tennis Club, doi barbati, unul in vana, iar unul care abia a scapat de tuleie, dau cu sete in mingea verde de tenis. Rachetele suna sec sau moale, mecanic sau rupte din ritm, iar peste toate aceste sunete, razbate vocea celui mai matur.
Nu striga, dar il auzi. E serios, dar si ironic, atunci cand tanarul greseste. De la departare, ei sunt doar doi pasionati de tenis de camp, ce schimba niste mingi la ora amiezii. De aproape, lucrurile se schimba.
Ei sunt doi barbati ce lovesc cu rachetele ca si cu sabiile: taiat, fandeaza, lovesc lung, scurt, lobat, ca un joc de muschetari. E normala comparatia cu un „sabreur”, credeti-ne, fiindca profesorul, ce purta in vremile vechi renumele de „Cneazul”, se numeste Andrei Pavel, unul dintre cei mai iubiti jucatori romani din generatia noua.
Invatacelul, longilin si concentrat, se numeste Patrick Ciorcila, despre care se spune ca are in interiorul inimii un mare talent. E un tanar modest ce traieste de ani de zile mai mult prin hoteluri si pe avioane, renuntand voluntar la adolescenta pentru un vis: acela de a fi campion.
Tenisul de camp e o masina de tocat caractere si suflete, doar cei din granit rezista. Putini stiu ca Patrick Ciorcila era acum cateva luni in deriva, ca isi pierduse motivatia, dupa ani, mii de zile de zile de chinuitoare antrenamente si turnee si emotii si bucurii si esecuri. Poate ca ar fi renuntat la toata „zdroaba”, alegand viata mult mai usoara a unui „civil”, daca nu ar fi venit acel telefon. Suna Andrei Pavel ca sa se intereseze de el, ca sa vorbeasca cu el si sa il simta pe tanar. Andrei Pavel, un mare campion si un mare antrenor, cel care ar fi putut sa aleaga pe oricine altcineva din lume ca sa il duca sus, l-a ales pe el, pe Patrick.
De o luna si ceva, in fiecare zi, cei doi se duc la munca. Mai ceva ca la otelarie, Andrei si Patrick forjeaza la joc, la skill-uri, la psihic, zi de zi, de doua ori cate doua ore, plus pregatire fizica. Pavel nu stie de gluma in ceea ce priveste pregatirea, desi, asta observam si noi cand il intalnim, e un tip extrem de relaxat, care impune respect prin atitudinea calma si ferma. Si Patrick a inteles ca nu mai e de gluma cu el: ori se lasa de tenis, ori reuseste si devine un mare campion. Nu are mai multe poteci pe care sa paseasca.
S-a hotarat, ajutat de Andrei, sa reia lupta. Andrei Pavel, care stie tumultul prin care un tanar de 18 ani trece atunci cand practica acest sport solitar si plin de poveri, i-a redat motivatia. N-au planuri de turnee, n-au target-uri, n-au presiuni. Planul este ca Patrick sa isi faca un rebranding fizic, psihic si moral. De la baza pana la nuanta. Iar daca Pavel l-a ales pe Ciorcila ca elev inseamna ca vede ceva in ochii alun-inchis ai tanarului.
Nu vor vorbi niciunul dintre ei despre viitor, despre ce ar putea fi. Niciun jucator de tenis profesionist nu se gandeste la altceva decat la munca. Dar se vede ca e inceputul unei frumoase prietenii.
Patrick Ciorcila: „Lui Andrei nu ii scapa nimic. Dar ma corecteaza cu calm, nu imi reproseaza”
Patrick il adora pe Andrei Pavel, se vede asta, simte de la zi la zi ca devine mai priceput mai sigur:
Rep.: Cum te simti cu Andrei ca antrenor?
Patrick Ciorcila: Acum ma simt mai sigur pe mine. Asta era una dintre carentele mele, incertitudinea. Dupa o luna intreaga de antrenamente intense cu Andrei, e incomparabil mai bine.
Rep.: Ce ti se pare diferit la antrenorul Pavel?
Patrick Ciorcila: Mi se pare ca e mult mai relaxat, mai pozitiv, imi inspira multa incredere; nu face caz de greseli, mereu incearca sa imi explice cum sa fac mai bine. Si imi explica intr-o maniera calma, relaxata. Nu imi reproseaza lucruri, e un profesionist. Dar, atentie! Nu ii scapa nimic, stie ce sa faca in fiecare moment.
Rep.: Care ti se pare ca era cea mai mare problema a ta acum o luna?
Patrick Ciorcila: Imi pierdusem motivatia si placerea de a juca. Incet, incet, placerea sa joc a revenit. Asta e cel mai important. Daca nu ai motivatie, nu ai nicio sansa in lumea tenisului. Am avut mai multe probleme, lipseau rezultatele. Am avut probleme si cu fostul antrenor si incet, incet mi-am pierdut interesul si placerea. Dar acum inteleg prin ce am trecut. Acum sunt motivat.
Pavel: „Pentru mine, Patrick Ciorcila e un challenge foarte mare”
Andrei Pavel e la dieta. Nu e gras deloc, dar vrea sa scape de trei kilograme. Ignora portia de piept de pui prajit pe care Patrick Ciorcila o hapaie si se concentreaza pe fresh-ul de portocale si pe intrebarile noastre:
Rep.: Cum ai luat decizia sa il alegi pe Patrick? Ce te-a determinat? Puteai sa alegi orice alt jucator sau jucatoare din lumea asta…
Andrei Pavel: Patrick a fost la Cupa Davis. M-am uitat la meciul lui la Bucuresti, mi-a placut foarte mult. La inceputul anului, am avut o pauza de trei luni in care nu am vrut sa antrenez, nu am vrut sa fac nimic. Apoi am inceput sa il antrenez pe Benjamin Becker, care e pe locul 40 acum.
Cu Patrick am intrat in discutii prin diferiti prieteni. Pentru mine, a fost o surpriza acest tanar. La inceputul anului, cand m-am intors in Romania, eu am vrut sa antrenez un roman. S-au imbinat toate, iar dupa US Open, unde am fost cu Benjamin Becker, am vrut sa incerc cu Patrick, sa vedem cum ne obisnuim unul cu altul. In prima saptamana, a fost destul de greu pentru amandoi, dar mai apoi, ne-am imbinat incredibil.
Patrick si-a aratat talentul. La 16 ani era deja clasat in primii 500 din lume. Dupa parerea mea, a trecut prea repede peste faza de juniorat, a inceput prea repede sa joace profesionist. Poate putea sa mai joace niste concursuri mari de juniori. Dar ce a fost, a fost. Am inceput impreuna de la zero si cred ca ne-am motivat unul pe altul. Pentru mine, Patrick Ciorcila e un challenge foarte mare.
Rep.: Ce vezi tu in Patrick? Potential? Talent? Il vezi in primii 10 ai lumii?
Andrei Pavel: Potential are. Este vorba de munca foarte multa, de cum se aseaza lucrurile. Niciodata nu poti sa spui unde o sa ajungi sau unde nu o sa ajungi. Eu iau lucrurile pe trepte si nu ma uit in sus. Cine ar fi crezut, acum trei ani, ca Simona Halep o sa fie intre primele cinci din lume? Prima treapta pe care am urcat-o a fost ca Patrick sa fie din nou motivat sa joace tenis. Anul viitor putem sa ne propunem sa ajungem in primii 250 din lume, de ce nu?, dar pana se propunem orice, mai intai, muncim.
Rep.: Care e, din punctul tau de vedere, cea mai mare calitate in joc a lui Patrick si care e cel mai mare defect?
Andrei Pavel: Cea mai mare calitate e dreapta si faptul ca se misca foarte bine pe picioare… cand vrea el (rade). Acum, serios vorbind, au fost niste lucruri la care a trebuit sa lucram si la care lucram in continuare, dar nu e nimic dificil. Cred ca sunt multe lucruri pe care poti sa le faci mai bine. Pentru el, cel mai important e sa fie motivat si sa vrea sa faca asta. Asa, reusita vine mai usor, iar bucuria e imensa. Defectul e ca inca nu se concentreaza cum vreau eu.
Rep.: Tu ai fost un un jucator foarte puternic pe partea psihica. Cum o sa lucrezi cu el pe partea asta, pentru ca jocul asta e si despre psihologie?
Andrei Pavel: Jocul asta e si despre psihologie, si despre fizic. Asta e motivul pentru care tenisul e atat de greu. E individual, esti singur pe teren. Eu pot sa ii impartasesc din experienta mea, pot sa ii dau increderea ca sunt aici, ca sunt cu el si vreau sa il ajut.
Dar cel mai mult imi doresc ca Patrick sa inceapa sa creada in potentialul lui; asta e cel mai important lucru la varsta pe care o are acum – 18 ani. E o varsta dificila, in care esti deja matur si responsabil. Cand treci de la juniori la profesionisti si dai de atatia lupi care te-ar manca de viu, e greu.
Toti am trecut prin perioada asta, e o varsta dificila. Cu Federer am jucat pe cand avea 19 ani si l-am batut 6-3, 6-0. Un an sau doi mai tarziu, era numarul unu in lume si batea toate recordurile.
Rep.: Ce vrei sa schimbi?
Andrei Pavel: Vreau sa schimbam un pic din mentalitate, din rautatea de pe teren, din dorinta, din acceptarea greselilor. E foarte important sa inveti din greseli, si asta nu doar in sport. Cu cat intelegi lucrurile astea mai repede si mai bine, cu atat mai relaxat poti sa fii pe teren, mai lucid. Rezultatele vin mai repede asa.
Rep.: Care e strategia? Sa-l tii cat mai aproape de victorie sau sa-l inveti sa aprecieze greseala si sa se duca mai departe?
Andrei Pavel: Amandoua. Psihologic, reusita iti da tot timpul incredere. Poti sa incerci ca, atunci cand ai un esec, sa intelegi de ce s-a intamplat asta; sa vezi chiar si intr-un esec un lucru pozitiv. Asta e singurul lucru pe care Patrick trebuie sa-l invete si sper sa-l invete repede.
Rep.: Cum ai gasit Clujul?
Andrei Pavel: Pfuu, ma simt excelent la Cluj. Nu numai familia lui Patrick, dar si oamenii care lucreaza aici la club, prietenii familiei, sunt extrem de caldurosi. Am stat la hotel si m-am simtit ca acasa, cu toate ca toata viata mea am stat la hotel. Asta e a sasea saptamana la Cluj, dar m-am obisnuit incredibil de repede. Am fost primit cu bratele deschise si m-am simtit extraordinar. Familia lui Patrick e o familie foarte speciala si sper ca aceasta colaborare sa fie o chestie de lunga durata.