Banul public, colectat de la toți cei mulți, administrat de cei puțini, are o caracteristică pe care banul privat nu o are: când îți iei ochi de la el, instantaneu se evaporă, rămânând în locul său doar aer.
Cei puțini și aleși care gestionează banul public, după ce epuizează toate modalitățile „pământene” de evaporare a fondurilor, inventează uneori și mijloace „aeriene”.
Pentru că toate problemele municipiului au fost deja rezolvate, Primăriei Cluj-Napoca i-a mai rămas de soluționat doar calitatea aerului. Traficul în orașul nostru este deosebit de fluent, Clujul poate fi traversat din oricare capăt într-altul în cel mult 15-20 de minute, clujenii nu mai folosesc mașinile personale pentru deplasarea prin oraș pentru că liniile de transport public, extinse și modernizate, oferă o alternativă mai mult decât decentă, iar cei mai sportivi merg la serviciu cu bicicletele din cadrul programului Cluj Bike, pe piste sigure și neîntrerupte, prezente în întregul oraș. Locuri de parcare avem acum în Cluj-Napoca atât de multe, în noile parkinguri moderne construite de către municipalitate, încât străzile par pustii, iar exemplele ar putea continua, numai că ar fi inutil, pentru că nu există clujean care să nu știe că trăim într-un oraș în care nu mai există probleme de rezolvat, în afară de calitatea aerului.
Primăria, preocupată de această ultimă problemă majoră a municipiului, a achiziționat un „Studiu de calitate a aerului”, necesar elaborării „Planului de calitate a aerului pentru municipiul Cluj-Napoca”, de la S.C. Unitatea de Suport pentru Integrare Cluj-Napoca S.R.L.”, pentru o sumă pe care urmează să o aflăm în 30 de zile, termenul legal în care instituția condusă de Emil Boc e obligată să ne ofere această informație. Până atunci însă, să vedem pe ce s-au dus banii publici, banii munciți de clujeni, colectați din taxe și impozite.
În data de 12 iunie 2017, Primăria municipiului Cluj-Napoca a încărcat pe site-ul oficial, sub titulatura „Plan”, un text încropit, cel mai probabil, pe baza studiului de calitate a aerului achiziționat anterior. Cel mai probabil și nu sigur pentru că, atunci când vorbim despre instituții publice, bugetare, lucrurile sunt întotdeauna complicate și haotice, dificil de descifrat, în virtutea principiului transparenței care, mai ales la Cluj, caracterizează administrația publică.
Documentul menționat poartă atât antetul: „SC Unitatea de Suport pentru Integrare SRL”, cât și antetul municipalității. Prima pagină este ocupată de o singură sintagmă:
„Elaborarea studiului pentru realizarea Planului de calitate a aerului pentru municipiul Cluj – Napoca”
Pe a doua pagină, găsim o nouă titulatură:
„PLAN DE CALITATE A AERULUI PENTRU MUNICIPIUL CLUJ – NAPOCA PERIOADA 2016-2021”
Poate fi vorba, așadar, despre un plan elaborat pe baza studiului de calitate a aerului, plan de calitate a aerului care utilizează datele oferite, contra cost, de firma „SC Unitatea de Suport pentru Integrare SRL”.
Să vedem pentru ce informații a considerat Primăria municipiului Cluj-Napoca necesar și oportun să cheltuiască banul public:
„Capitolul 1 – Informații generale”
Capitolul 1, care cuprinde informații generale despre titularul proiectului, despre autorul atestat al documentației și cadrul legal, cuprinde 6 pagini. Pagini cu informații fără nicio legătură cu calitatea aerului. Așa că trecem peste. Și ajungem la:
„Capitolul 2 – Localizarea poluării/informații generale”
Tot informații generale, așadar, și în acest capitol din care putem afla faptul că:
„Municipiul Cluj – Napoca este orașul reședință al județului Cluj, se regăsește pe culoarul Someșului Mic, la o altitudine medie de 363m, într-o zonă de cuvetă, străjuită de culmi de dealuri a căror altitudine este cuprinsă între 500m (Dealul Hoia: 507m – latura vestica) și 700m (Dealul Feleacului: 759m – latura sudică).
Zona de luncă a Someșului Mic a fost treptat ocupată de zonele de locuire și de dezvoltare economică (zone agricole, mai târziu, zone industriale), perimetrele nemorale (Pădurile Făget, Hoia, Lombului) rămânând să graviteze la oarecare distanță, spre zonele de culme ale dealurilor înconjurătoare.”
Informații, așadar, de Wikipedia, de manual de geografie de gimnaziu. Mai putem citi, în cadrul aceluiași capitol, date de aceeași natură, adică informații generale, ușor și gratuit de aflat, printr-o simplă căutare pe Google.
Subcapitolul 2, care vorbește despre „tipul de zonă/aglomerare”, ne oferă date cutremurătoare, plătite scump, probabil, din banii clujenilor. Cităm doar o singură frază, cea mai importantă și relevantă, concluzia:
„Astfel Municipiul Cluj – Napoca se încadrează în rangul I – municipiu reședință de județ.”
Urmează în cadrul „planului” date demografice, aflăm faptul că în Cluj-Napoca populația feminină este majoritară, reprezentând 52,92% din populația după domiciliu, citim și despre scăderea natalității, date relevante, bineînțeles, pentru calitatea aerului.
În continuare ni se prezintă date climatice, regimul temperaturilor, informații meteo „de rutină”, nimic nou sub soare, nimic ce să justifice cheltuirea banilor publici. Aflăm, de exemplu, din acest studiu, faptul că „diferențele de temperatură ating valorile cele mai mari (până la 5°C) în orele de amiază, când zona de luncă este evident mai caldă decât regiunile mai înalte”. Truisme, așadar, decontate din bugetul public.
Regimul precipitațiilor, grosimea stratului de zăpadă, faptul că plouă mai mult în partea vestică a orașului decât în cea estică sunt alte subiecte prezentate, ca în școala generală, în planul de calitate a aerului. Truismele, vorbele goale, datele rizibile prezente în acest plan-studiu, precum durata de strălucire a soarelui și alte asemenea date, deosebit de relevante, se întind pe zeci de pagini.
„Planul” descrie și Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului, cu tipurile de stații, detaliate, cu lux de amănunte tehnice, o maculatură fără nicio relevanță practică pentru ceea ce ar trebui să reprezinte scopul acestui document: creșterea calității aerului în municipiul Cluj-Napoca.
Capitolul 3, „Natura și evaluarea poluării”, începe cu noi date generale, cu banalități și informații lipsite de relevanță, la modul practic. Singurele date concrete – concentrații observate pentru poluanți, în perioada 2010-2014 sau 2010-2015, sunt, în 2017, perimate.
Acest plan, realizat pe baza unui studiu, pare un curs universitar prost încropit, cu date compilate de pe diverse site-uri, sau o lucrare de licență pur teoretică, din start concepută fără intenția aplicabilității în lumea reală.
Erupțiile vulcanice și furtunile de nisip deteriorează calitatea aerului din Cluj-Napoca
Capitolul 4, „Originea poluării”, continuă acest „curs universitar”, ușor tâmp, începând în felul următor:
„Poluarea atmosferei terestre se poate face cu particule solide sau lichide, cu gaze şi vapori, provenite pe cale naturală sau antropică.
Sursele de poluare se clasifică după origine în: surse naturale şi surse antropice. O analiza comparativă a ponderii celor două mari categorii de poluanţi, conduce la concluzia că poluarea atmosferei este un proces predominant antropic.
Sursele de poluare naturale şi antropice, ca inventar al emisiilor, pot fi catalogate în: majore, minore, fixe şi mobile, punctuale, difuze sau după domeniul de activitate: industrială, agricolă, transporturi, etc.”
Continuarea este elucubrantă. Vorbim despre un plan de creștere a calității aerului în municipiul Cluj-Napoca, iar în cadrul subcapitolului „Surse de poluare” putem citi:
„Erupţiile vulcanice
Constituie importante surse de poluare naturală, cu efecte locale sau mai mare anvergură, uneori catastrofale pentru ecosistemele din zonă. Expulzează în atmosferă bombe vulcanice, lapilii (fragmente de lavă sau de alte roci de mărimea unor pietricele), gaze, vapori de apă şi pulberi (cenuşă). Cantitatea şi calitatea acestora variază în funcţie de tipul vulcanului şi de modul de erupţie. Cele mai frecvente gaze sunt CO, CO2, oxizi de sulf, oxizi de azot, H2S, NH3, CH4, fluor sau fluoruri.
Cenuşa vulcanică, împreună cu vaporii de apă, praful vulcanic şi alte numeroase gaze, sunt eliberate în atmosferă, unde formează nori groşi, denşi, ce pot pluti până la mari distanţe faţă de punctul de origine. Se apreciază că erupţiile vulcanice produc cea mai mare parte a suspensiilor din atmosfera terestră. Timpul de remanenţă în atmosferă a acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani. Aceste pulberi se presupune că au şi influenţe asupra bilanţului termic al atmosferei, împiedicând dispersia energiei radiate de Pământ către spaţiul cosmic şi contribuind în acest fel la accentuarea fenomenului de „efect de seră”, produs de creşterea concentraţiei de CO2 din atmosferă.”
Din același plan/studiu aflăm că la Cluj avem și furtuni de nisip, probabil din cauza faptului că orașul nostru este situat într-o regiune de stepă:
„Furtuni de praf şi de nisip
Furtunile de praf pot ridica în atmosferă de pe anumite tipuri de soluri, mai ales de pe solurile degradate (erodate) importante cantităţi de pulberi. Terenurile afânate din regiunile de stepă, în perioadele lipsite de precipitaţii, pierd partea aeriană a vegetaţiei şi rămân expuse acţiunii de eroziune a vântului. Vânturile continue, de durată, ridică de pe sol o parte din particulele ce formează „scheletul mineral” şi le transformă în suspensii aeriene, care sunt reţinute în atmosferă perioade lungi de timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare a procesului de sedimentare sau a efectului de spălare exercitat de ploi, se poate produce la mari distanţe faţă de locul de unde au fost ridicate.
O furtună de praf sau de nisip este un fenomen meteorologic ce se întâlneşte în regiunile aride şi semiaride şi apare atunci când forţa vântului depăşeşte pragul maxim ce duce la ridicarea prafului şi nisipului de pe suprafeţele uscate. Particulele de nisip sau praf sunt transportate prin saltaţie şi suspensie, cauzând eroziunea solului în locul de unde sunt luate. Sahara şi regiunile uscate din Peninsula Arabică sunt principala sursă de praf din aer, India depozitează praf în Marea Arabiei, iar furtunile din China în Oceanul Pacific.
Managementul deficitar legat de regiunile aride ale planetei, neglijarea zonelor necultivate, duc Ia creşterea în intensitate şi suprafaţă a furtunilor de nisip. Termenul de „furtună de nisip” este folosit cel mai des în cazul furtunilor din deşert, în special în Sahara, unde, pe lângă faptul că vizibilitatea este redusă din cauza particulelor fine de nisip, mai există şi un număr considerabil de particule de nisip destul de mari ce sunt deplasate pe o distanţă destul de mică.
Termenul „furtună de praf” este folosit de cele mai multe ori când particulele foarte fine sunt deplasate pe distanţe lungi, în special când furtuna de praf afectează zonele urbane.
Seceta şi vântul contribuie la apariţia furtunilor de nisip, dar şi proasta întrebuinţare a terenurilor agricole sau păşunatul excesiv duc la apariţia eroziunii superficiale ce contribuie la o încăcare semnificativă a atmosferei cu praf.”
Planul de creștere a calității aerului în municipiul Cluj-Napoca vorbește, așadar, despre furtunile de nisip din Sahara și despre „încăcarea” atmosferei cu praf în urma pășunatului excesiv. Pe astfel de studii și planuri se duc banii noștri, ai tuturor, iar Primăria ne mai și batjocorește, chemându-ne să dezbatem astfel de inepții.
Clujul, o pădure tropicală, conform documentului Primăriei
Documentul, care are antetul: „Municipiul Cluj-Napoca – Plan de calitate a aerului în municipiul Cluj-Napoca”, mai precizează, drept cauze ale poluării, și incendiile maselor vegetale din tufișurile și savanele, din pădurile tropicale ale Clujului:
„Incendii a maselor vegetale
Incendiile naturale sunt o importantă sursa de poluare cu diverse gaze rezultate în urma arderilor. Acestea se produc atunci când umiditatea climatului scade sub pragul critic. Fenomenul este deosebit de răspândit, mai ales în zona tropicală. Aceste incendii izbucnesc în zonele acoperite de păduri sau tufişuri şi savane. Fenomenul apare adeseori în Australia unde apare o vegetaţie de tufărişuri în alternanţă cu suprafeţe ierboase dezvoltate pe zone aride. Multe regiuni de aici au temperaturi foarte ridicate şi cantităţi scăzute de precipitaţii, pe perioade lungi de timp, premise excelente pentru izbucnirea unui astfel de incendiu. Frecvent, aceste catastrofe sunt provocate de neglijenţa omului, însă pot fi declanşate şi de fulgere sau de combustia spontană care se produce când vegetaţia foarte uscată este aprinsă de căldura provenită de la Soare. Incendiile de acest tip sunt imprevizibile, se întind cu mare repeziciune şi îşi schimbă traseul în funcţie de direcţia din care bate vântul.
Incendiile izbucnite în pădurile tropicale au un impact mare asupra faunei şi florei locale, precum şi asupra ecosistemului planetar. Poluarea şi pierderea gazelor sechestrate de pădurea tropicală au efecte grave asupra climei planetei şi pot afecta sănătatea a milioane de oameni.
Incendiile maselor vegetale emit în mediu mari cantităţi de CO2, fum, funingine, cenuşă, particule solide, etc.”
Locomotivele cu cărbuni
Alte surse de poluare identificate în Cluj-Napoca sunt cele mobile – în anul 2017 suntem informați asupra faptului că, după trecerea de la locomotivele cu cărbuni la cele diesel sau electrice, poluarea indusă de transportul feroviar s-a redus:
„Sursele mobile determină o poluare diseminată, aici intrând toate mijloacele de transport existente.
Transporturile feroviare induc o poluare a aerului din ce în ce mai redusă, ca urmare a trecerii de la locomotivele cu cărbuni la cele diesel sau electrice”, aflăm din documentul Primăriei.
Clujul, port la marea Boccică
În cadrul subcapitolului: „Factorii geografici și impactul lor asupra poluării aerului”, aflăm că, printre factorii meteorologici care influențează dispersia poluanților, sunt și suprafețele acvatice, Clujul fiind port la Marea Boccică:
„Prezenţa unor suprafeţe cu apă contribuie la scăderea gradului de poluare prin proprietatea de a fixa atât suspensiile, cât şi unele gaze impurificatoare. Existenţa unor întinderi de apă (mări, lacuri mari) dau naştere unor diferenţe de presiune, datorită încălzirii diferite a celor două suprafeţe subiacente. Diferenţele de presiune generează formarea curenţilor de aer, producând o bună ventilaţie a regiunii. Viteza acestor curenţi este cu atât mai mare cu cât diferenţele de presiune sunt mai mari.”
Planul municipalității își asumă din start tergiversarea și eșecul
Capitolul 6, „Informații privind scenariul prevăzut pentru anul de realizare a obiectivelor”, prevede:
„Calendarul de aplicare al prezentului plan este de la data adoptării, cinci ani de zile. Având în vedere etapele procedurale legale ce trebuie să fie parcurse până la adoptarea sa prin vot în consiliul local, preconizăm că acesta se va putea aplica din anul 2016 până la sfârșitul anului 2021, astfel în modelările previzionare s-a luat acestă dată ca an de referință pentru care sunt elaborate previziunile.”
Și:
„Anul de referință cu care încep previziunile pentru sectorul de activitate industrie, inclusiv producția de energie și surse rezidențiale și instituționale este anul 2014 fiind anul pentru care ANPM a pus la dispoziție datele din Inventarul local de emisii pe baza cărora s-a putut demara modelarea previzionară a dispersiei NO2/NOx proveniți din aceste sectoare de activitate coraborat cu datele din Raportul privind starea mediului în județul Cluj – 2015, iar pentru trafic s-a utilizat în modelarea previzionară datele din anul 2015.” (greșelile de ortografie aparțin municipalității)
Așadar, prin adoptarea acestui plan la jumătatea anului 2017, s-a depășit cu mult termenul preconizat de începere a aplicării măsurilor de reducere a poluării aerului, măsurile fiind, în plus, bazate pe date perimate, din anul 2015 sau 2014.
Planul prezintă diverse scenarii, la loc de cinste, în privința traficului, fiind nerealizarea măsurilor necesare pentru scăderea emisiilor poluante:
„Scenariu 1 – anul 2021, măsurile minime prevăzute în prezentul paln nu sunt aplicate sau se întârzie aplicarea lor. Nu este realizată nici una dintre centurile ocolitoare a municipiului, nu se efecuează extinderi a liniilor de tramvai și troleibuz, CTP Cluj nu își înnoiește parcul auto în special cu autovehicule electrice, hibride sau cel puțin cu motorizare Euro 5, creșterea traficului greu în municipiu duc la valori mari de emisie de NOx asociate traficului de peste 2345 tone/an.” (greșelile de ortografie aparțin municipalității)
Doar planul B este mai optimist:
„Scenariu 2 – anul 2021, măsurile minime prevăzute în planul de calitate a aerului sunt aplicate, se realizează cel puțin Centura Metropolitană Cluj – Napoca: tronsonul de sud (Bucium – Selgros) cu nodurile de conectare necesare, Centura Metropolitană Cluj – Napoca: tronsonul DJ 105S (Selgros) – Bd. Muncii cu nodurile de conectare necesare. Se realizează extinderea liniilor de tramvai: Extensie tramvai Bucium – Florești, realizarea buclei centrale. CTP Cluj – își înlocuiește parcul auto care iese din folosință doar cu autobuze elctrice, hybrid și cu motorizare de generație nouă (cel puțin Euro 5), reducerea traficului greu în municipiu vor conduce la scăderea valorilor de emisii de NOx asociate traficului de 1000 tone/an.”
La fel este prevăzut, în cadrul acestui plan, și în privința celorlalte surse de poluare. Scenariul 1 prezintă ipoteza neaplicării sau întârzierii aplicării măsurilor minime prevăzute, doar al doilea scenariu vorbind despre posibilitatea aplicării măsurilor minimale.
Din start, proiecțiile din acest plan prevăd amânări și tergiversări. Greșelile de ortografie le aparțin autorilor:
„Pentru anul 2021 preconizăm o implementare minimă a măsurilor din planul de menținerea a calității aerului, în principal din cauza timpului de aplicare scurt a planului care este de 5 ani iar pentru unele măsuri cuprinse în plan deși timpul de implementare sar încadra în acești 5 ani, având experiența de implementare a unor proiecte anterioare de infrastructură care în prporție covârșitoare suferă anumite amânări de la calenadrul de punere îăn operă. Astfel multe din măsurile propuyse preconizăm căn se vor realiza în următorul interval de 5 ani 2021 – 2026, astfel aceste măsuri putând fii preluate în următorul plan în diferite stadii de implenentare.
Astfel prin modelările realizate nivelurile de concentrație a NO2 pentru anul 2021 vor fi doar sensibil mai mici față de anul de referință: concentrație medie anuală NO2 – 50,21 ug/m3 și 700,85 ug/m3 concentrația maximă orară.”
După poliloghia din primele 6 capitole, care se întind pe 100 de pagini, la final, doar capitolul 7 cuprinde „măsurile sau proiectele de înbunătățire a calității aerului”. Greșeala de ortografie din nou le aparține autorilor acestui plan/studiu – adevărați „profesiomiști”, „sonități” în materie. „Înbunătățirea” este scris cu „n” în loc de „m” de 3 ori în 3 fraze consecutive, ceea ce ridică serioase semne de întrebare asupra nivelului și calității întregului plan:
Măsurile descrise sunt, la fel ca întregul plan, de ordin general, truisme de genul: „apa e udă”, „focul arde” și trebuie stins cu apă. Vă oferim doar câteva exemple, cu copy-paste, din textul mărețului plan al Primăriei: „verificarea întrețineri la zi a aeronavelor de către operatori”, „încurajarea populației de a folosi mijlocele de transport public în orașe și municipii”, „întreținerea și realizarea pistelor de biciclete”. Pe lângă aceste banalități, planul mai reamintește și vechile populisme și promisiuni electorale, reșapate mereu, de obicei, înainte de alegeri: extensia liniei de tramvai până în Florești, Centura Metropolitană, drumuri expres ș.a.m.d.
Ca o veritabilă lucrare de licență, realizată pe genunchi, de un student conștiincios într-ale copy-paste-ului, planul Primăriei se încheie printr-o bibliografie care cuprinde 105 titluri, din care, cel mai probabil, au fost realizate, repezit, compilațiile pentru documentul prin care Primăria lui Emil Boc își bate din nou joc de clujeni.