În Cluj-Napoca se regăsesc aproximativ 275 de camere de supraveghere pentru care municipalitatea plateste, in fiecare an, o chirie de 100.000 de euro. Utilitatea acestora stârnește mari semne de îndoială. Dincolo de costul piperat, plătit din buzunarul fiecărui clujean, informațiile despre sistemul “Big Brother” din oraș pot fi culese cu greu pe site-ul Primăriei Cluj-Napoca. Conform Regulamentului GDPR, privind protecția datelor cu caracter personal, această nebuloasă trebuie înlocuită de o informare completă și transparentă a cetățenilor: cât timp se stochează imaginile video, unde sunt stocate, cine administrează aceste imagini și cum se aplică ”dreptul de a fi uitat”. Ei bine, nu veți afla aceste detalii pe site-ul celei mai avansate primării din România, unde există chiar și un funcționar virtual, Antonia. Chit că adresa online a municipalității clujene a suferit modificări – interfața site-ului a fost prefăcută nițel, iar la acest “proiect” au trudit cei mai buni IT-iști ai Clujului – cu toate acestea, informațiile despre sistemul video de supraveghere din oraș sunt lacunare.
Dacă luăm, de exemplu, un sistem wi-fi deschis, trebuie să vedem unde se salvează logo-urile de acces, cât timp se salvează. Există autorități publice care deservesc prin intermediul wi-fi populația cu aceste servicii. Trebuie să comunice pe site-ul instituției cât timp stochează logo-urile de acces. Unde le stochează și cine este instituția care le prelucrează și care le șterge.
”Exemplul camerelor video, situate pe domeniul public. Aici trebuie să existe o politică privind gestiunea datelor cu caracter personal. Adică, pe site-ul Primăriei trebuie să avem o informare foarte clară – pentru ce se folosesc aceste imagini, cât timp se salvează, unde sunt stocate, cine poate să aibă acces la ele și cum ni se furnizează dreptul de a fi uitat.
”Dreptul de a fi uitat” este un drept introdus prin acest Regulament și care înainte exista prin jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Adică o persoană fizică poate să solicite unei autorități sau unei companii să i se comunice ce date personale au fost stocate și dacă au fost șterse. Iar dacă n-au fost șterse, atunci să-i fie șterse la solicitarea acestuia, în situația în care cei care le colectează nu au bază legală în virtutea căreia fac această colectare.
O aplicare practică a acestei chestiuni: de exemplu, situația accidentelor care pot să apară pe raza municipiului Cluj-Napoca. Nu am văzut până acum nici o informare publică cu privire la perioada cât sunt stocate aceste date. Cutumiar, din procese, știm că ele sunt stocate 15 zile.
Dar niciodată nu am văzut procedura de accesare a acestor date, cine poate să facă o cerere de copiere a datelor, dacă numai instanța de judecată sau orice persoană, iar aceste lucruri trebuie să le vedem pe site-urile autorităților publice”, afirmă avocatul clujean Ciprian Păun.
Chiar dacă unele zone din centrul orașului sau din marile intersecții sunt dotate cu camere video, acestea nu le-au fost de ajutor autorităților în identificarea făptașilor care au vandalizat în repetate rânduri monumentele istorice din Cluj-Napoca.