Asociația Chiriașilor, un grup informal care militează pentru drepturile celor care locuiesc în chirie, s-a lansat sâmbăta aceasta la Cluj pentru a lupta pentru chiriașii pentru care locuirea în oraș a devenit tot mai dificilă, prețul chiriilor din Cluj crescând foarte mult de-a lungul timpului, în timp ce salariile nu au ținut pasul cu această creștere.
„Chiria este prea scumpă! Ne-am săturat! E timpul să luptăm pentru drepturile noastre și pentru o locuire adecvată!”, scriau inițiatorii acestui grup informal în chemarea „la luptă”, luptă la care, conform declarațiilor acestora, s-au prezentat sâmbătă, 8 aprilie, în jur de 50 de persoane, lansarea asociației aducând la un loc chiriași și oameni care pot schimba într-un fel sau altul înțelegerea și rezolvarea problemei locuirii în Cluj-Napoca.
„A fost o întâlnire interesantă în care am putut primi pentru prima dată feedback din partea unor persoane implicate în aparatul local şi de stat, persoane care posedă o anumită cunoaştere asupra modului în care funcţionează sistemul. A fost un feedback pertinent şi valoros, care va fi cu siguranţă util pentru viitor. E important totuşi de reiterat că aceasta este o iniţiativă cetăţenească. Nu suntem experţi în administraţie locală sau în politică la nivel naţional. Există oameni plătiţi din taxele noastre care ar trebui să implementeze şi să transforme în politici publice cerinţele cetăţenilor. Desigur, e importantă implicarea experţilor şi dorim să atragem câţi mai mulţi de partea noastră, în primul rând pentru a înţelege problema locuirii în toată complexitatea ei, pentru a acţiona în concordanţă, dar considerăm că este încă devreme pentru a putea formula propuneri foarte concrete în legătură cu schimbări punctuale de legislaţie. Cunoaştem modelele de control şi regularizare a chiriilor care există în alte oraşe ale lumii, precum şi modul în care au ajuns să fie implementate, dar o lecţie importantă din experienţa altor mişcări pentru drepturile chiriaşilor şi dreptul la oraş este că specificitatea locului este importantă şi are un cuvânt greu de spus în modul în care vor evolua lucrurile. Pentru noi este doar începutul unui proces de lungă durată. Chiriile nu or sa scadă peste noapte, oraşul nu va deveni mai incluziv fără ca oamenii să-şi revendice drepturile.
Ne aflăm acum în punctul în care încercăm să formăm o masă critică de oameni pentru a putea face auzită vocea chiriaşilor şi problemele lor. Pentru aceasta e nevoie de implicarea unui număr cât mai mare de chiriaşi şi de cetăţeni care doresc ca oraşul Cluj-Napoca să se dezvolte într-o direcţie favorabilă oamenilor şi nu doar mediului de afaceri. Vă aşteptăm să ducem această luptă mai departe”, au explicat reprezentanții Asociației Chiriașilor Cluj.
Principalele probleme ale chiriașilor
Ziar de Cluj i-a contactat pe cei care au demarat această inițiativă pentru a afla, din punctul lor de vedere, care sunt principalele probleme cu care se confruntă chiriașii din Cluj-Napoca și ce soluții propune asociația pentru rezolvarea acestor probleme:
„Ideea asociației a apărut undeva anul trecut, prin toamnă, dar a apărut în urma discuțiilor din ultimii ani, când am întâlnit tot felul de oameni care aveau problema aceasta cu chiria, legat în special de preț și de condițiile care se oferă. Prețurile au tot crescut, salariile nu au crescut în același procent și o pondere tot mai mare din salariu trebuie să se ducă pe chirie. Și, cumva, acesta a fost un imbold să ne interesăm ce se întâmplă și în alte locuri unde există problema aceasta.
Asociația momentan e o organizație informală pentru că nu poate să aibă un statut legal, nu sunt recunoscute în România încă asociațiile de chiriași, ca și asociațiile de proprietari.
Principala problemă este legată de prețul chiriei. Clujul a devenit orașul cel mai scump din România din acest punct de vedere, peste București și peste Timișoara, deși veniturile în Cluj nu sunt neapărat cu atât mai mari decât în București sau în Timișoara. Sunt foarte mulți factori aici (pentru prețul din ce în ce mai ridicat al chiriei – n.r.), încercăm să înțelegem în momentul de față cum funcționează de fapt piața și care sunt actorii. Evident, un impact foarte mare îl au universitățile pentru că există un număr mare de studenți care își caută chirie, iar locurile din cămine sunt destul de puține, raportat la câți studenți sunt și câți ar avea nevoie.
O altă problemă o reprezintă agențiile imobiliare care, practic, într-un fel sau altul creează acest monopol pe piață, deoarece tot mai multe chirii sau marea majoritate sunt prin agenții, nu sunt persoane fizice care dau în chirie și agențiile au tot interesul să crească prețurile pentru că și comisioanele lor cresc.
Și, o altă presiune, există clasa aceasta managerială în Cluj care, momentan, e cea mai mare din România, se estimează că undeva pe la 8000 de oameni lucrează în poziții de management în Cluj. Aceștia sunt oameni care își permit să plătească un anumit preț pentru chirie. Și, evident, nu toată lumea lucrează pe pozițiile acelea, nu toată lumea lucrează pe salariul mediu pe economie în România. Marea majoritate, undeva la 60-70% dintre clujeni lucrează undeva între salariul minim și salariul mediu, dar nu ajung la el. Și, pentru ei, proporția din salariu pe care trebuie să o plătească pe chirie este extrem de mare, mult mai mare față de norma europeană.
Atitudinea proprietarilor ține cumva și de cultura care există în jurul închirierii de apartamente pentru că piața funcționează în mare parte la negru. Foarte puțini au contracte. În momentul în care nu ai contract, nu ai niciun fel de protecție legală.
Acestea sunt direcțiile pe care încercăm noi, acum, la început, să ne axăm, să ducem lupta aceasta de recunoaștere a chiriașilor pentru ca ei să-și ceară drepturile și să ceară un contract când vorbesc cu proprietarul, să ceară anumite condiții.
Am discutat și sâmbătă cum putem să formalizăm toată treaba aceasta, dacă vrem să facem un ONG, dacă nu vrem. Încă nu s-a ajuns la nicio concluzie și la niciun consens. Primul pas, noi vrem să cerem ca asociațiile de chiriași să fie recunoscute, să aibă un statut legal, specific, ca și asociațiile de proprietari.
E o inițiativă cetățenească, nu suntem experți în legislație națională sau locală. Din ce ne-am dat noi seama, probabil ar trebui la nivel național să se facă treaba asta. Încercăm să mobilizăm o masă critică de oameni care să ridice problema aceasta, să o ducă mai departe. Am primit feedback destul de pozitiv din partea oamenilor, e evident că e o problemă care afectează un număr foarte mare de clujeni. Dar momentan suntem în partea aceasta de crearea de recunoaștere a chiriașilor, de a crea un spațiu în care oamenii pot să vină să vorbească, de a identifica efectiv care sunt problemele și a vedea cum putem sprijini acești oameni. Avem pagina de Facebook, o să avem întâlniri, momentan ne-am gândit ca o dată pe lună. O să le anunțăm pe pagina de Facebook și noi vrem foarte mult să ne mobilizăm, nu doar în mediul virtual, vrem să creăm relații cu oamenii care au problema asta. În mediul virtual e foarte ușor să dai un like și apoi, când trebuie să vii la întâlnire, nu mai vine nimeni.
Momentan, din ce știm noi și modelele pe care le-am mai văzut, modelul care pare că ar putea fi aplicat cu succes în Cluj ar fi modelul care se întâmplă acum în Berlin. E un control al chiriei, dar nu e o plafonare a chiriei, adică nu se stabilește un preț peste care nu poate să depășească, ci se încearcă o anumită regularizare, adică în fiecare an chiria nu poate să crească peste un anumit procent, decât dacă e îmbunătățit considerabil apartamentul. În Cluj, poate aici ar fi direcția pentru a nu destabiliza complet piața și a reduce foarte tare oferta de apartamente. Cam asta ar fi direcția, pentru că problema asta ar fi în Cluj, că în fiecare an cresc cu un procent foarte mare chiriile.
La ultima întâlnire au participat și oameni care lucrează cu autoritățile și am primit feedback destul de interesant, numai că oamenii aceștia ne cer puncte clare care trebuie modificate în legislație. Dar am încercat să le explicăm că nu asta este treaba noastră, noi suntem pur și simplu niște cetățeni și există oameni plătiți din taxele noastre care ar trebui să transpună în legi și în modificări de lege cererile cetățenilor. Evident, noi încercăm să strângem de partea noastră cât mai mulți experți pentru a înțelege mai bine problema și a vedea unde putem interveni, numai că momentan există și pentru noi destul de multe necunoscute și cred că pentru toată lumea, e o problemă destul de complexă”, a explicat, pentru Ziar de Cluj, Vlad Mureșan, membru al Asociației Chiriașilor, asociație care va avea următoarea întrunire în data de 20 aprilie.
Norbert Petrovici, profesor de sociologie urbană la UBB, membru în Comisia de Urbanism din cadrul Primăriei Cluj-Napoca, participant la lansarea Asociației Chiriașilor, a explicat pentru Ziar de Cluj complicata problematică a chiriilor din Cluj, oferind și posibile soluții de rezolvare:
„Mie mi se pare o idee ce ține de cum se poziționează Clujul pe piața muncii, partea cu chiriile, pentru că chiria, la fel ca și rata, ocupă cea mai mare parte din salariu. Și atunci orice fel de măsuri de echilibru de piață ajută foarte mult la o formă de a controla și partea de creștere salarială. Dacă chiriile cresc și rata crește, o să însemne că automat angajatorul va fi nevoit să facă față presiunilor cererilor salariale care să acopere costurile minime de locuire în Cluj. Măsurile de echilibrare a pieței imobiliare ajută pentru că au impact direct asupra politicilor salariale. Și modul cum se soluționează asta, sunt diferite tehnici. Cel mai interesant la nivel european e Berlinul, care e atent să nu existe creșteri speculative. Marea problemă, în marile orașe, puternic dominate de industrii creative, e că există multe salarii dedicate muncitorilor creativi, care trebuie să fie competitive și mai mari, iar asta face să existe între angajați o competiție pe piață și problema este, dacă piața imobiliară nu e controlată, practic se ia exact partea aceasta de creștere salarială și o transformă în irelevantă. Berlinul, una din capitalele europene cele mai creative, și-a pus această problemă de creștere speculativă în care să fie posibil echilibrul dintre cerere și ofertă. Și, în mod particular, ce au făcut ei, au restricționat posibilitatea de creștere procentuală de la un an la altul la o anumită sumă, astfel încât să blocheze formele speculative. Pentru că, în acest moment, principala problemă, dincolo de salarii, e că există în sistemul bancar lichidități care așteaptă cumpărători și asta se face de obicei prin credite. Dar, în acest moment, e o zonă de minim istoric la rate și, de aceea, în marile orașe, inclusiv în Cluj, e mult mai rentabil să îți cumperi un apartament, ca investiție. Asta se întâmplă în Cluj pentru că e mai ușor, e mult mai mare profit. Și atunci asta atrage investiții din întreaga Transilvanie în imobiliare creând presiuni și mai mari asupra orașului. Dar asta îl face automat necompetitiv pentru că cresc prețurile. Și atunci, ca să nu existe astfel de dezechilibre intersectoriale, de obicei marile orașe, cum e Berlinul, Barcelona, au acest tip de control anti-speculativ.
E adevărat că asta se reglează și la nivel național, dar există și politici locale. Există mai multe instrumente. Încă nu există realmente cadrul național pentru acest lucru pentru că, în Legea Locuinței, statutul de chiriaș nu este realmente reglementat. Adică, apare, însă chiriașul este văzut individual și totul se întâmplă la nivelul de locuire prin asociații de proprietari. Și ideea de asociație de chiriași e o zonă de ONG și nu e același statut ca și ideea de asociație de proprietari care reglementează toate tipurile de cheltuieli. Legea Locuințelor e în curs de schimbare și, cel mai probabil, astfel de lucruri se vor întâmpla.
O altă chestiune problematică ține de piața chiriilor, care e complet nesupravegheată. Cea mai mare parte din chirii se întâmplă fără medierea statului, iar asta înseamnă inclusiv impozitare. Iar statul este, evident, direct interesat să taxeze lucrurile acestea. În acest moment nu ai idee ce cumperi și nu ești deloc protejat, chiar dacă există legi; pentru că tu nu stabilești un contract, oricând proprietarul te poate da afară.
Cei care vor avea salarii mai mari îi vor scoate sistematic de pe piață pe cei care au salarii mai mici și asta înseamnă inclusiv partea acesta cu studenții, pentru care devine tot mai dificil, cu implicații majore. De exemplu, toate universitățile au probleme enorm de mari cu abandonul în primul an. Și asta se întâmplă și datorită costurilor enorm de mari și ridicate a vieții în Cluj, pe care nu toți studenții și-o permit.
ANAF-ul are un rol direct aici pentru că, în această piață, noi avem instrumentele instituționale, însă în acest moment statul nu e atent la această piață pentru că, de fapt, ea este concentrată în foarte puține spații. În orașele mari există presiuni mari pe piața imobiliară, de aici avem o anumită tensiune pentru că, de fapt, această problemă e specifică mai degrabă pentru 5-7 orașe, și atunci ANAF nu prea se mobilizează realmente și tot aparatul de stat care veghează dacă contractele sunt realmente ceea ce se declară; aceste instrumente ale statului, deja existente, nu s-au mobilizat. Iar asta înseamnă că o mare parte din ce avem ca tranzacții sunt neimpozitate, ceea ce nu e în interesul statului, și, în același timp, nu e în interesul nici al cumpărătorului, practic nu avem o protecție a consumatorului pentru că nu știi ce cumperi și nu ai niciun drept în a te apăra. Poți să fii dat afară realmente oricând. Iar asta nu te poți aștepta să fie o chestie de omenie. E ca și cum ai zice că vrei să plătești TVA-ul de bunăvoie. Asta e o problemă care ține de modul în care funcționează aparatul de stat contemporan.”