Editorial

#Cluj_oraș_sub_ocupație

Orașul acesta al meu, nu mai e al meu.

Efectiv mă alungă din locul în care m-am născut. Mă ”avortează” prin praf, haos, claxoane, oameni nervoși, scandal pentru trotuar între pietoni și bicicliști, între bicicliști și cei cu trotinete, între trotinetiști și șoferi…

Scandal între politicieni care nu cunosc decât limbajul scandalului. Nu pe cel al nevoilor cetățeanului. Nu pe cel administrativ, cel corect. Nu pe cel al guvernării. Dar după scandal își maschează partipriurile, cumetriile, modul în care Orașul meu a devenit vaca lor de muls.

Parcuri din dale, malul Someșului din dale. Pietonale numai cu dale. Platani cu tot cu țânțarii aduși, că e mai ieftin și crește mai rapid. Lucrări terminate după ani și ani- iar mizeria arhitectonică de ”Turn al Pompierilor” este etalonul: după o piramidă din sticlă plantată acum peste două decenii de Funar, a venit Bpc să planteze un paralelipiped din sticlă. Și a durat lucrarea de încă mai durează și azi până OSĂ fie gata.

Nori de fum. Duhoare de la Pata Rât, acest furuncul al lipsei de educație și de empatie cu care ”noul cliuujean” se crede mai cu moț decât ”viniturile”, uitând că ei înșiși au fost strămutați de Nea Ceașcă, cu tot cu glodul de sub unghii al mică-sii și ticu-so în cartierele-dormitor ale orașului, să facă naveta între casă și locul de muncă, și retur – fix cum o fac și acum. Numai că acum zac și-și pierd timpul vieții în trafic, că le-au dat Boc și alții de teapa lui (țeapa lui) nu numai noi cartiere dormitor, ci și orașe și comune dormitor.

Concertul de pikamăr în miez de noapte se aude în pauzele de ”nepovestit” ale concertului illegal în aer liber de muzică pe stick când se urlă și se dă cu artificii sub geamul spitalelor. Când se pișă Boc pe clujeni și pe Lege, numai să-i facă pe plac plodului de sereist Buta. Cluj-Napoca este fieful lui Buta – vine ca seniorul, o dată pe an, să-l mulgă de bani, apoi îl lasă baronașilor, boiernașilor și vechililor, să-și facă mendrele urbanistice și, chipurile, administrative.

Vin unii 2, 3, 4 zile și ne lasă cu pagubă 361 de zile: chirii crescute, cele mai scumpe imobiliare din țară, scumpiri cu 15%-20% mai mult, la toate, în lanț. Ăia se arată încântați, mai trag câte un pârț (să-i umple nările de mândrie lui Boc), de cât de cool e totul. Deși o stradă, un centru și un parc – atâta-i tot Clujul mai nou. Numai acolo ”se face” de 20 de ani totul, numai într-un șantier și o vopsitorie o ținem.

Am ajuns să mă simt nedorit în propriul oraș. ”Nu-ți convine, pleacă”, este ”mantra” pe care și-a însușit-o inclusiv Boc cu privire la cei care-I critică pentru metrou și alte mizerii care OSĂ se întâmple cândva. Orașul OSĂ. De 20 de ani OSĂ. Dar ce OSĂ va fi că, peste alți 20 de ani, OSĂ stăm între gropi și ruine numai să-și dovedească Boc voința politică.

Orașul urii, orașul învrăjbirii, orașul taberelor țărănești cu ”metereze” din căruțe, de după care toată lumea se imprechează cu toată lumea. Asta a devenit Orașulme – cel în care nu ne scuipam peste gard români cu maghiari, aveam două echipe de fotbal ai căror suporteri fraternizau când aveau meciuri cu alte orașe. De un exemplu.

Orașul în care puteam umbla noaptea pe malul Someșului, prin Hoia, Făget – fără teamă că voi fi atacat: nici de oameni de pripas, nici de câini de pripas. Azi ești tâlhărit în plin centru sub ochii prea preocupați ai polițiștilor locali să nu scape pe telefon ultimul ”video” cu Matilda. Ăia puși la îngrășat în birouri, nu la pază și prevenție pe stradă.

Orașul în care ne împărțeam curțile și berile la zile de naștere și vorbeam limba muzicii rock, folk, pop, house, disco – fără ură, fără întristare.

Orașul în care plimbarea de duminică pe ”Floașter” era ca plimbarea pe Lipscani: prilej de ridicat pălăria, de salutat cu gura până la urechi, de retragere la o casată și un șpriț. Orașul în care dacă aruncai o piatră riscai să-ți lovești 3, 4 ”șogori”…

După cartierele dormitor ale lui Nea Ceașcă, ”Caritas”-ul a mai frânt și ce a mai rămas din șira spinării acestui Oraș.

Apoi i-au pus Tricolorul în brațe să se cațere pe acesta alde Funar și Boc și turma lor de cumetrii. Ăștia și-au adus cu ei nimicnicia și lăcomia, banul făcut ușor, din orice poziție. Datul din gură și minciuna ca formă de respirație.

Acum, de peste trei decenii, suntem prizonierii celor dependenți de nimicnicie și ticăloșenie.

Clujul este un oraș sub ocupație. Prizonier al intereselor și cumetriilor politice.

Ultimii, dar nu cei de pe urmă, care și-au dat măsura nimicniciei, sunt cei de la UBB Cluj-Napoca. O dată când au săltat, în pandemie, ca hoții, statuile din Grădina Botanică (să pară și ei cu ștaif academic întins până înainte de anul 1900, cu ”praf” de ”Viană”), a doua oară cu analiza plagiatului nontezei de doctorat a lui Lucian Bode. Am aflat că există și doctorate tip ”Schrodinger”: dacă le citești, sunt moarte în conținut. Dacă nu, sunt plagiate.