Editorial

Cluj-Napoca, un Caritas imobiliar. Adevărata avere a orașului este doar PUG-ul. Și acesta este muls cu voioșie de către amicii lui Emil Boc și compania

Ca să știți, să dați like, share și inimioară la paginile care au să dea această știre: Clujul este pe locul II în țară, după Capitală, la salarii. Câştigul salarial mediu nominal brut realizat în luna ianuarie 2019 a fost de 5277 lei şi cel net de 3236 lei, iar acest câștig din luna ianuarie 2019 a fost cu 17,7% mai mare faţă de aceeaşi lună din anul 2018.

Yupiiiiii și ura! Iar suntem cel mai agățat pe hartă oraș din Galaxie!

Ce uită să ne spună toți ipocriții statisticilor pozitive, este faptul că, la sfârşitul anului 2018, în Cluj erau 170.964 pensionari de asigurări sociale de stat, cu o pensie medie lunară de 1236 lei. Faţă de situaţia existentă la finele anului 2017, numărul mediu de pensionari a crescut cu 1616 persoane, iar pensia medie cu 199 lei. La o populație de aproximativ 400.000 de persoane, 170.000 de cetățeni se luptă să reziste prețurilor din Cluj-Napoca (cele mai mari din țară), cu 1200 de lei pe lună, în contrapartidă cu cele câteva mii (poate 20.000) de persoane care câștigă o medie de peste 10.000 de lei pe lună – majoritatea aciuați în instituțiile publice ale statului (bugetari) și IT-iști. Nu-i pun la socoteală pe escrocii imobiliari și pe cei care țepuiesc statul închiriind apartamente cu ocazia Electric Castle și Untold.

E rentabil să regenerezi mereu iluzia succesului și să vină fraerii să închirieze și să cumpere apartamente. Vorba unui prieten: “Clujul e albușul unui singur ou pe care bat toți cu telul până se face o spumă de un metru cub”.

Aceasta este trista realitate a unui municipiu neguvernat și în care viitorul este prezentul trăit frenetic acum și aici. În ziua în care se duce dracului lhon-ul de IT care se face în acest oraș (și nu e prea departe ziua), încep și se prăbușesc spitalele în capul turiștilor medicali și nu au să mai fie copii care să alimenteze Universitățile, Cluj-Napoca va rămâne doar orașul distrus de lăcomia imobiliară a politicienilor săi și a tovarășilor lor economici, investitorii imobiliari: o aglomerație urbană îngrămădită între un munte de gunoi (Pata Rât) și un munte de nesimțire administrativă (comuna Florești), asfixiată de propriul trafic.

Adevărata avere a orașului la ora actuală este doar PUG-ul. Și acesta este muls inconștient și cu voioșie de către amicii lui Emil Boc și compania.

Iar cei care tot bateți cu telul aceeași spumă a nimicului realizat de Boc și compania, nu sunteți decât complicii unei escrocherii de tip Caritas. Un Caritas imobiliar.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *