Pe de o parte avem așa: numărul de locuinţe a depăşit oficial numărul de familii din România, situaţie descrisă într-un document oficial al guvernului ca fiind „foarte neobişnuită“ pentu o ţară cu venituri medii superioare. România are circa 8 milioane de locuinţe la 7,2 milioane de familii, potrivit Strategiei Naţionale a Locuirii. Conform statisticilor, în acest moment 1,28 de milioane de locuinţe din ţară sunt goale. Cu 16% locuințe vacante, România se numără printre cele mai ridicate din lume. În plus, România este una dintre ţările cu cea mai mare viteză de scădere a populaţiei din lume, cu o scădere a populaţiei preconizată de peste 15% până în 2050, conform documentului citat. Până în 2050, se estimează că România va mai avea doar 17 milioane de locuitori.
Din care nu știm câți vor mai fi și capabili de muncă.
Motiv pentru care, s-ar putea să aibă o noimă faptul că se umple ţara de municipii, căci Guvernul reclasifică oraşele şi comunele, în special în vederea modificării impozitului pe locuințe. Foame mare de bani, monșer.
Conform datelor puse în discuție, oraşele vor fi reclasificate în şapte categorii în funcţie de statutul administrativ, poziţia geografică, nivelul de dotare, valenţele de natură culturală şi ecologică, iar comunele vor fi încadrate în 2 categorii. Localităţile din mediul urban vor fi reclasificate în: municipiu capitală, de importanţă naţională; municipii poli regionali principali, municipii poli regionali secundari, municipii poli judeţeni principali, municipii poli judeţeni secundari, municipii şi oraşe centre urbane cu rol zonal şi municipii şi oraşe cu funcţii specializate.
Capitala trebuie să aibă peste un milion de locuitori, institutie de cercetare-dezvoltare, minimum două universităţi cu cel puţin 10.000 de studenţi, spitale dotate, transport public, dar şi cel puţin trei din următoarele: autostradă, magistrală feroviară, aeroport internaţional, gară/autogară, acces la un port fluvial în limita a 60 de kilometri şi nod intermodal.
Polii regionali principali trebuie să aibă o populaţie de peste 250.000 de, în vreme ce polii regionali secundari trebuie să fie reşedinţe de judeţ cu importanţă regională, să aibă sedii de instituţii de interes judeţean şi suprajudeţean, centre culturale şi/sau universitare importante, şi o populaţie de peste 100.000 locuitori.
Potrivit documentelor prezentate de sursa citată, poli regionali principali vor fi oraşele Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, Constanţa şi Craiova, în vreme ce Braşov, Ploieşti şi Galaţi intră în categoria de poli regionali secundari, deşi îndeplinesc criteriul de populaţie.
Municipiile poli judeţeni principali trebuie să fie reşedinţe de judeţ, sedii ale administraţiilor judeţene, să aibă o populaţie de peste 40.000 locuitori şi peste 200.000 în aria funcţională. Municipiile şi oraşele care sunt poli judeţeni secundari sunt acele unităţi administrativ teritoriale urbane cu o populaţie peste 20.000 de oameni. Municipiile şi oraşele cu rol zonal au rol de servire teritorială la nivel sub-judeţean, sunt de anvergură mai mică decât polii judeţeni secundari, dar trebuie să aibă o populaţie peste 5000 locuitori şi peste 20.000 în aria funcţională. În fine, municipiile şi oraşele cu funcţii specializate sunt acele unităţi administrativ-teritoriale caracterizate printr-un specific economic turistic, de transport, industrial, energetic, rezidenţial etc., iar mărimea populaţiei nu este determinantă. La rândul lor, localităţile rurale vor fi comune poli rurali (comune cu funcţie de loc central, având o populaţie de minimum 2.000 locuitori, poziţie geografică favorabilă şi potenţial de dezvoltare socio-economică) şi alte comune. Satele componente sau aparţinătoare îşi păstrează caracterul rural şi aparţin reţelei de localităţi rurale. Va fi introdusă şi noţiunea de oraş cu caracteristici rurale, care îndeplineşte cel puţin 3 dintre 4 indicatori: scăderea numărului de locuitori în intervalul 1990-2012; peste 30% din populaţie ocupată în sectorul primar la ultimul recensământ; peste 40% din populaţia totală localizată în sate aparţinătoare şi localităţi componente, altele decât localitatea reşedinţă de unitate administrativ-teritorială; peste 50% din străzi nemodernizate.
În termen de 6 luni de la publicarea acestei legi în Monitorul Oficial, modul de calcul al impozitelor pe clădiri va fi modificat corespunzător noii clasificări.
Ne-am fi așteptat la o lege care să comasezeacele comune care, prin taxe si impozite din activitati economice, nu își pot susține financiar administrația. Activități economice și nu taxe locale, tocmai pentru a nu se da pozibilitatea primariilor și consiliilor locale să mărească impozitele către limita maximă care ar deveni insuportabila pentru mulți locuitori. În schimb, prin activități economice și raportarea la acestea, administrația locală ar avea tot interesul să faciliteze dezvoltarea economică a acestor localități. Și un termen pentru a se demonstra că autoritatea publică locală se poate auto-susține în cheltuielile uzuale, fără a mai apela la bugetul de stat să-și plătească curentul și apa curentă. Dacă nu se atinge obiectivul, respectiva unitate administrativă trebuie desființată și localitățile componente să fie arondate unităților administrative viabile din vecinătate. Așa s-ar ajunge la UAT capabile să se susțină singure. Așa, din bugetul de stat, se vor putea repartiza numai sume pentru dezvoltare și nu pentru salariile funcționarilor din administratie. Este mai corect ca solidaritatea să se manifeste în așa fel încât sumele defalcate din bugetul de stat, unde contribuie cei care produc venituri, să fie folosite numai la investiții, nu și la plata salariilor sinecuriștilor politici din primării. Unde mai pui faptul că, prin desființarea de UAT-uri nesustenabile, s-ar desființa zeci de mii de funcții de consilieri locali, de viceprimari și primari. Ar primi o lovitură și fabricile de sinecuri numite impropriu partide politice.
Dar așa ne place nouă să visăm cu ochii deschiși la o Românie normală.