Ne tot lăudăm că suntem Capitala Transilvaniei și se tot umflă mălaiul patriotic în noi că suntem altceva, persoane deosebite, diferite de „miticii” „viniturile” și „sudiștii” „ăia”, cei mai educați și mai rafinați dintre ardeleni.
Dar nu suntem cu nimic mai presus decât disprețul față de reguli pe care-l afișăm zilnic parcând ca ultimii ordinari pe unde ne apucă nevoile (ceea ce înseamnă că suntem jos de tot). La clujeni, parcatul e ca necesitatea fiziologică, unde-l apucă, acolo-și defechează mașina – și singura discuție pe care știu să o articuleze cu privire la acest subiect este aceea a milogului: „n-am, boss, unde parca”.
Lipsa locurilor de parcare din oraș nu justifică încălcarea legii – doar apelând la bruma de civilizație care este de presupus că o are, orice clujean ar sta să judece dacă îi este musai să intre în oraș îmbrăcat cu mașina din dotare, pe care are să o abandoneze, cu nesimțire, unde va apuca, încurcând traficul, punând pietonii în situația de a se avânta pe carosabil (că trotuarele sunt ocupate) șamd. Repetăm: mașina nu se cumpără cu locul de parcare inclus în preț. N-aveți parcări, dați de pământ cu cei care vi le-au promis, dar nu deveniți mai necivilizați ca și câinii fără stăpân, nu vă mai lăsați mașina unde vă apucă necesitatea. Luați bicicleta, mergeți pe jos, organizați-vă altfel timpul, folosiți mijloacele de transport în comun, faceți ceva, dar fiți civilizați.
Dar numai apelul la civilizarea nesimțiților nu este suficient: este necesar ca și poliția locală să-și intre în atribuții, să dea amenzi zilnic, până-i educă pe nesimțiți, măcar prin crearea de reflexe pavloviene. Nu ai fi văzut parcări în intersecție pe vremea lui Nea’ Ceașcă (nu că ne este dor de acele vremuri, din contră), căci frica de amendă, păzea intersecțiile și trotuarele de nesimțiți.
Așa că, mai cu ambiție, domnule Bonțidean, mai cu ambiție puneți-vă oamenii la treabă – că-i văd cam des doar stând în povești cu tot felul de cocalari pe lângă mașinile parcate ca niște flegme în locuri nepermise și nu suficient de des cu chitanțierul în mână.
Dacă zilnic, timp de mai bine de șase luni, v-am pus poze cu mașini parcate aiurea fix în aceleași locuri și, totuși, fix în aceleași locuri se parchează cu nesimțire, ce să mai credem cu privire la ceea ce execută pentru a primi un salariu oamenii din subordinea dumneavoastră? Că nu știu citi nici măcar o poză, sau că „fraternizează” din varii motive cu nesimțiții?
