Reportaj

Ciulinii BORHANCIULUI

Dacă personajul lui J.D.Salinger, Holden Caulfield, ar fi nevoit să stea de veghe în lanul de secară în colonia Borhanci, ei bine, acesta nu ar rezista nici măcar o zi*, iar asta întrucât această zonă ruptă de Clujul poleit în culori europene amintește mai degrabă de Bărăganul împânzit de ciulini al lui Panait Istrati, fiind de altfel lipsit de priveliștea luminoasă închipuită de diverse personaje literare.

Iar întrucât distanța socială a devenit un fel de formulă sacră cu valoare magică, în sens de mantra oficială, vă spunem dintru început că aceasta este imposibil de aplicat aici, în Borhanci, unde trotuarul șerpuiește pe un singur sens de mers, extrem de îngust. 

Să fi tot trecut niște ani de la promisiunile oficialilor clujeni, mereu aceiași, prin care tinerii erau îndemnați să se-nhame la credite domnești în viitorul paradis tineresc: Borhanci. 

*„O mulţime de copii care joacă un joc într-un lan întins de secară.

Mii de copilaşi şi nimeni prin preajmă – nimeni mare, vreau să spun – în afară de mine.

Şi eu stau în picioare pe buza unei stânci scrântite.

Ce am de făcut, trebuie să prind pe oricine ar trece dincolo de stâncă.

Adică, dacă aleargă şi nu se uită pe unde merg, trebuie să apar de undeva şi să-i prind.

Asta-i tot ce aş face toată ziua.

Aş sta de veghe în lanul de secară şi-atât”.

Evident, ca orice zonă mărginașă a Clujului din imaginile cu lalele și parcuri verzi, accesul în Borhanci fără mașină pare a reprezenta un risc bine cântărit și asumat: îți distrugi o pereche de teniși, dar măcar așa poți scăpa de imaginea oficială a unui oraș plin de roboți, aplicații și alte metehne. 

Ai nevoie de ceva curaj, nu glumă, pentru a te îndatora pe viață pentru un apartament de 40 mp, din balconul minuscul al căruia poți privi direct spre mărăcini și zone acoperite cu bălării, spațiu ce separă două blocuri ce se oglindesc unu-n geamul altuia.

Peste câțiva ani, aceste zone cuprinse acum de buruieni vor face loc unor noi construcții. 

Betonul și buruienile conviețuiesc în Borhanci, după cum și asfaltul dintre blocuri este prea puțin asfalt, ci mai mult un teren acoperit de pietriș. 

O plăcere să-ți plimbi copilul mic într-un căruț, pe o zonă privată plină de pietriș, care nu poate fi modernizată nici măcar de administrația locală. 

Nu e suficient c-ai urmărit în poze cum, într-un viitor oarecare, cartierul nou-nouț va fi cuprins și de verdeață?

Cartier nou, obiceiuri românești: noul concept de blocuri între case

N-ai decât să te mulțumești cu apartamentul cumpărat în rate.

Visele nu sunt interzise: poți vedea cu ochii deshiși trotuarele spațioase, blocurile împânzite de locuri de joacă și spații verzi, cu parcări moderne și alte utilități absolut necesare pentru un cartier tânăr, care să respire independent de Clujul sufocant și aglomerat cu de toate. 

Blocuri noi, parcare în aer liber

Ei bine, deocamdată, acestea rămân simple reverii.

Dar nici să te lași furat prea mult de imaginație, la drept vorbind, nu-i chiar sănătos. 

Toate acestea, ca multe altele, printre care centuri metropolitane suspendate, trenuri și metrouri, vor fi, dar nu acum. 

Asemenea mantrei socialiste, conform căreia comunismul și traiul bun încep mâine, și europenii clujeni sunt chemați să se înarmeze cu răbdare, în așteptarea unui mâine mai bun.

Al unui mâine care nu mai vine…

CITEȘTE ȘIAICI va construi Alin Tișe Spitalul Monobloc. BORHANCI: imagini dintr-un cartier uitat FOTO&VIDEO

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *