Mișcarea „Căși sociale acum” a prezentat două grafice care ne arată, în cifre care nu pot fi contestate, „calitatea vieții” și a locuirii la Cluj:
Costurile locuirii față de salariul mediu în Cluj-Napoca: prețul mediu pentru închirierea unui apartament de 2 camere a fost, în primele 3 luni ale acestui an, de 410 euro, în timp ce salariul mediu net a fost de 760 de euro.
Chiriașului clujean cu un venit mediu, care stă într-o chirie medie ca preț, îi mai rămân din salariu, după ce achită chiria, 350 de euro, adică aproximativ 1 700 de lei. Mai scădem cheltuielile pentru utilități, în jur de 700 de lei (întreținere, curent, gaz, internet, cablu tv, telefon), și clujeanul nostru mai rămâne cu 1000 de lei, din care trebuie să trăiască o lună, mai având de achitat și cheltuieli legate de transport, plus mâncarea, care e din ce în ce mai scumpă.
Concluzia: din cauza chiriilor foarte scumpe, chiriașul clujean cu un venit mediu nu trăiește, ci supraviețuiește, de pe o zi pe alta. Nu își poate cumpăra un apartament, să iasă din această situație ingrată, fiindcă, din venitul mediu pe care îl câștigă, nu poate economisi pentru a plăti cei 1800 de euro/mp, cât este prețul mediu de vânzare pentru apartamentele din Cluj, preț care a crescut în ultimii 5 ani cu 75,6% (în timp ce venitul mediu, oricum pauper, a sporit doar cu 41%).
Nici creditele bancare nu le oferă celor cu venituri medii șansa de a scăpa de sărăcie, rata pentru un apartament putând însemna mai mult de jumătate de salariu, ceea ce înseamnă condamnarea împrumutatului la o curea strânsă la maximum pentru tot restul vieții, până își achită integral creditul.
Soluția de a scăpa din sărăcie, nu doar pentru persoanele cu venituri minime, ci și pentru cei cu venituri medii, ar fi locuințele sociale. Dacă Primăria s-ar implica la modul serios și ar crește substanțial fondul de locuințe sociale, devenind un jucător cu un cuvânt greu de spus pe piață, ar scădea și prețurile de închiriere și de vânzare a apartamentelor din Cluj.
Mecanismul este simplu: până acum, investițiile imobiliare au fost foarte profitabile la Cluj, fiindcă apartamentele cumpărate pentru investiție se închiriau rapid, ușor și la prețuri mari. Lipsa de alternativă îi obliga pe cei care nu dețineau o locuință personală să închirieze un apartament la prețul pieței, chiar dacă asta îi ducea pe mulți la un trai de subzistență. Dacă ar exista alternativa locuințelor sociale, cererea scăzută de închiriere din piață ar duce la scăderea prețurilor. Și, astfel, lucrurile s-ar așeza: cei cu venituri foarte mici, spre medii, ar obține locuințe sociale, iar cei cu venituri medii, spre mari, ar închiria la prețuri mai mici, rămânându-le astfel mai mulți bani pentru o calitate a vieții mai bună.
Cum a implementat Primăria municipiului Cluj-Napoca obiectivul creșterii fondului de locuințe sociale din strategia dezvoltării locale în perioada 2015-2020?
0 (zero) locuințe realizate din fonduri publice între 2015-2019.
Locuințe sociale aflate în construcție pe strada Ghimeșului: 12. Începute în 2018. Un privat ar fi ridicat, de atunci și până acum, nu 12, ci 12 000 de locuințe. Privații au și edificat, de altfel, la Cluj, conform INS, 15 587 de locuințe în intervalul 2015-2019.
Dar, cu toate că Primăria nu a construit nicio locuință socială, i-a ajutat pe clujenii nevoiași prin subvenționarea chiriilor. În perioada martie 2018-ianuarie 2020, a acordat 34 de subvenții. 34!
În plus, Primăria a cumpărat în anul 2019, de pe piața liberă, la prețul scump al pieței, 3 apartamente, cu destinația de locuințe sociale. 3!
Bugetul total al municipiului Cluj-Napoca, între 2015 și 2020, a fost de: 268, 247, 296, 257, 326, 341 milioane de euro.
Cu un asemenea buget, Primăria ar fi putut deveni un jucător „social” în piața imobiliară clujeană. A ales însă „să dea cu manta” și să devină un indirect jucător „imobiliar”.
Prin neimplicarea municipalității, care nu a construit locuințe sociale, piața s-a autoreglat, iar jocul dintre cerere și ofertă a dus la creșterea constantă a prețurilor chiriilor, chiriașii fiind captivi pieței private, în lipsă de alternative.
Prin „festivalizarea” orașului, Primăria a creat premisele creșterii prețurilor la tot ce înseamnă locuire (printre altele), mulți proprietari preferând să rămână cu apartamentele goale, dacă nu își găseau chiriași dispuși să ofere cât cereau ei în cursul anului, fiindcă, prin închirierea de Untold, își scoteau pârleala pe un an de zile.
Și, fiindcă închirierea era rentabilă, și apartamentele s-au scumpit constant.
Și astfel a ajuns Clujul fain, dar scump, un oraș în care locuirea este o povară pentru cei mulți, o investiție și un câștig consistent pentru cei puțini! Primar liberal, politici liberale.