de Victor Lungu
După cum scria poetul Ion Mureșan, într-un editorial din Evenimentul Zilei, Ediția de Transilvania:
”nimeni nu a observat că cei 20 ani de după revoluţie sunt o perioadă în care a apărut o nouă generaţie de statui. Personalităţi ale istoriei şi culturii, mai vechi sau mai noi, prohibite sub comunism, simboluri detronate ale unor evenimente naţionale şi-au adjudecat dreptul de a urca pe soclu. În graba disperată de a eterniza ceea ce fusese interzis ori ceea ce abia fusese câştigat, se poate citi o undă de nesiguranţă, o stare de mahmureală ca după un chef cu băuturi proaste. Dacă mă gândesc mai bine, cred că între calitatea artistică a statuilor şi calitatea societăţii există o foarte strânsă legătură. În vremuri rele şi urâte nu se pot face statui bune şi frumoase. Iar dacă se fac, ele nu ajung să fie puse în piaţă, pentru că oamenii mahmuri care au ajuns la putere preferă statuile urâte. Sigur, statuile urâte (ca şi femeile), le poţi convoca la orice oră, cu bani puţini şi în stabilimente improvizate. O vreme am crezut că boala chefului cu statui urâte o are doar primarul Clujului. Dar am primit semnale din multe oraşe şi orăşele ardeleneşti că cheful e şi acolo în toi. Să amintesc doar Deva. Să amintesc doar oraşul Sfântu-Gheorghe unde, îmi spunea un jurnalist localnic, s-a ridicat o statuie cu Sfântul Gheorghe omorând balaurul doar cu numele, căci în statuie se vede invers. Exemple sunt cu duiumul. Au apărut atâtea statui urâte, de parcă românii şi ungurii vor să plece din Ardeal şi să-l lase la ruşi.”
Gheorghe Funar, fostul primar al Cluj-Napoca timp de 12 ani – că atâta îi duce capul pe clujenii care-s mândri că sunt clujeni, că-i fain la Cliuuuuj, în patrihoțismul lui de halitor de maghiari pe pită, a lăsat moștenire Orașului cea mai sinistră colecție de statui monumentale (unde-n lumea asta s-au mai văzut tulnicărese care să țină-n bot ditamai tulnicul, ridicat către slava cerului? tulnicul se ține pe pământ, asta ne arată cât s-a ”documentat” artistul când a conceput monstruozitatea), alese pentru a fi înfipte în glia strămoșească, nu pentru calitățile lor artistice, ci pentru cele politice – așa a apărut și monstruozitatea semnată Ioan Berindei din Piața Avram Iancu, doar să fie mai mare, mai susși să eclipseze statuia lui Mathyas Rex din piața Libertății, redenumită Piața Unirii, în dispreț față de morții din Decembrie 1989 care au fost împușcați acolo. Nu erau morții celui butonat de fosta securitate, căruia tovarășul Garvra îi șoptea la ureche cum să fie idiot util.
Trist este că a venit marele reformator Emil Boc și nu a făcut nimic, TIMP DE 20 DE ANI, să corecteze ceva: nici din urâțenia statuilor urâte cu spume lăsate moștenire de Gheorghe Funar, nici să repare adevărul istoric și să-i redea Pieții Libertății, adevărata denumire simbol. Acolo s-a murit în Decembrie 1989, acolo a fost mica ”Golaniadă” a Clujului. Dar piticul moral, fost activist UASCR, nu suportă chestii din acestea. Iar răchițeleanul adoptat de Cluj-Napoca, a făcut praf orașul (din punct de vedere estetic șial memoriei afective), transformându-l în curtea lui din față de la Răchițele: beton, dale, sănu se facă ”tină”, să o ducă pe șlapi în casă.
20 de ani de împuțire în funcția de primar, l-au transformat pe Emil Boc într-un Baron local, iar municipalitatea este tratată ca propria sa baronie.
Trecem peste procrastinările și neputințele sale de tip OSĂ (facem, dregem, praf culegem), zecile de promisiuni electorale care s-au dovedit minciuni ordinare, cum a vândut Urbanimului de Cumetrie PUG-ul și PUZ-urile, cum a făcut preș orașul intereselor unui pedofil (tăcerea pe subiect doar te face complice, Baroane!), cum folosește banul public discreționar pentru cumetriile sale economice, pentri SF-uri îngropate în sertare, pentru ”exproprieri de cumetrie” la lucrări pentru care nu mai rămân bani și să fie finalizate (vezi Cetățuia, o să vedeți Parcul Est, Centura metropolitană, fixația cu metroul) și discutăm despre naționalismul de sorginte comunistă al acestui ex-activist comunist (căruia Decembrie 1989 aproape că i-a încurcat socotelile).
Plăcuțele ”latinizate” într-o latină de baltă de la intrările din municipiu, numai că a pierdut procesul cu Asociația Musaj – Musai, închiderea Lapidariumului de la MNIT, că nu prea existau pietre românești, sunt două exemple la îndemână.
Acum vine cu ”continuitatea” în patrihoțism, că-i an electoral și simte cum numai din miciuni și OSĂ nu prea mai poate aduna voturi în dreptul partidului său de cleptocrați (ce-ai ajuns, Baroane, să te pupi în bot cu ăia care scuipau în bot!), așa că resuscitează pentru Societatea ”Avram Iancu” tema completării statuii lui Avram Iancu și cu ceata de tribuni de la poalele tulnicăreselor tari în dantură.
Deși nimeni nu contestă poziția actuală a monumentului lui Avram Iancu, ci doar calitatea lucrării sculpturii lui Ilie Berindei, Baronul OSĂ, ca să bage în ele și să mai toarne niște dezinformare în spațiul public, la o întâlnire cu reprezentanții Societății cultural patriotice „Avram Iancu”, acesta s-a apucat să bălmăjească că statuia va rămâne pe locul actualul, chiar dacă piața va fi modernizată. Și că își dorește completarea ei cu statuile tribunilor săi, așa cum era în proiectul original al sculptorului Ilie Berindei.
„Îmi doresc și eu, sincer, așa cu mândrie de moț și de patriotism local, să avem cel mai frumos ansamblu care să vizeze grupul statuar „Avram Iancu” reîntregit și împreună sunt convins că vom reuși”, a spus Baronul OSĂ.
Ce să înfrumusețezi la o hoașcă de ansamblu statuar, gândit prsost și urât din start? Dacă mai pui niște figurine la poalele tulnicăreselor, acestea nu sunt la fel de penibile ca până acum? Iar bietul ”Avrămuț”, lăsat cu mâna întinsă să zică, de peste 20 de ani, ”stați liniștiți, că pe 5 ale lunii repornește escrocheria Caritas”, putea avea o soartă monumentală mai bună.
A ieșit funarul din răchițelean.
Nu cred să existe în lumea asta o mizerie de statuie, le fel de urâtă ca cea a lui Avram Iancu.
Dar Baronului îi plac mizeriile – dovadă toate lucrările de ”reabilitare” care par făcute ca faianțarea buzii din fundul curții de acasă de la Răchițele.
Important este că s-a sumețit piticul moral să zică cum rămâne statuia pe loc (de parcă ar vrea cineva să o mute) și cum și ”Crucea” de pe cetățuie va rămâne la locul ei dacă și când OSĂ se facă reabilitarea Cetățuii.
Asta deși proiectul de reabilitare a Cetățuii prevede înlăturarea monumentului că, după cum orăcăia Baronia acum un an: ”Monumentul nu își mai are loc în proiectul de amenajare a ansamblului urban Cetățuia”.
”Proiectul prevede înlăturarea ansamblu reprezentat din scările, soclul si construcția propriu-zisă a crucii, pentru restaurarea și punerea în valoare a bastionului Sud-Estic a Fortificației Vauban, actualmente ilizibil datorită acestei construcții”.
În răspuns nu se preciza ce se va întâmpla cu Crucea de pe Cetățuie, dacă va fi dată la topit sau reamplasată în altă parte, nu în zonă, ci undeva în oraș. Aflăm azi, că rămâne pe loc. Cam atâta e valoarea cuvântului Baronului OSĂ de la un an la altul.
Noi nu pledăm aici pentru dispariția Crucii de pe Cetățuie, ci doar vă arătăm cum se-nvârte Baronul OSĂ ca girueta-n vânt, în funcție de interesele sale politice, nu spre binele cetățeanului.
Chiar nu v-ați săturat de acest mincinos?