Un important punct de atractie lasat de izbeliste, dar vizitat zilnic de sute de turisti straini, este dealul Cetatuii. Motivul pentru care oamenii inca vin aici e panorama superba asupra orasului Cluj-Napoca. Din pacate, delasarea, gunoaiele nestranse, noroiul, peisajul superb si romantismul se imbina intr-un mod nefericit, in asteptarea decernarii titualturii de Cluj Capitala Culturala Europeana 2021. De un deceniu administratia locala condusa de Emil Boc ne ameninta cu reamenajarea Cetatuii, dar nu este capabila sa gaseasca solutii legale nici macar pentru a repara cat de cat scarile care permit accesul inspre punctele de belvedere ale zonei de pe latura sud-vestica. Cati ani mai trebuie sa treaca, sau cate mandate de primar ar trebui sa detina Emil Boc, pana sa considere si Cetatuia o prioritate turistica in promovarea orasului?
Spre deosebire de aleile frumos refacute cu fonduri europene din Parcul Central (singurul proiect cu finantare externa finalizat la timp in Cluj-Napoca), sau strazile “impecabil” asfaltate din centrul orasului, Dealul Cetatuii este lasat in paragina, devenind o adevarata cursa cu obstacole pentru turisti. Cei care se incumeta sa urce treptele dinspre strada Dragalina risca sa ajunga la Clinica de Ortopedie, iar in zilele ploioase se pot bucura de un adevarat traseu montan plin de noroi. Motivul este unul cat se poate de banal. De mai bine de zece ani nu s-a mai investit in ceea ce ar trebui sa insemne un simbol al orasului. Scarile de pe latura sudica a versantului nu au mai vazut o mistrie de ciment dinainte de ’89. Sistemul de drenare a apelor pluviale s-a infundat cu frunzele cazute de-a lungul anilor si cu PET-urile de bere aruncate de trecatori, iar multe dintre gurile de canal s-au prabusit. Ramane de vazut, in cazul unei posibile alunecari de teren, cine va fi scos tap ispasitor pentru aceasta nepasare.
Firmele de salubritate par sa ocoleasca in permanenta zona Cetatuii si isi paseaza responsabilitatea de igienizare de la una la cealalta. Dupa ce se va definitiva procedura de licitatii privind salubrizarea orasului, cu siguranta firma castigatoare nu va mai arunca pisica in ograda concurentei. In prezent reprezentantii companiei de salubritate Rosal, cei care ar trebui sa se ocupe de igienizarea zonei, spun ca pe Cetatuie se face curatenie doar „la solicitarea Primariei”. De cealalta parte, Primaria spune ca „se face curatenie, dar doar pe zona ce apartine municipalitatii”. In acest meci de ping pong cei care au de suferit cel putin din punct de vedere vizual si olfactiv sunt strainii care ne viziteaza orasul.
De departe cel mai important punct de atractie turitica din oras, dincolo de muzee si alte obiective indoor, Cetatuia este si in aceasta vara o pata pe obrazul administratiei locale. De aici vizitatorii pot observa arhitectura municipiului Cluj-Napoca, posibila Capitala Culturala Europeana in anul 2021, dar in acelasi timp, ca urmare a neimplicarii autoritatilor, si depozitul de gunoaie cu carari de munte in care s-a transformat acest obiectiv turistic.
Din fata Operei Maghiare porneste un traseu demn de invidiat de orice montaniard. Cursa cu obstacole spre punctele de belvedere de pe Cetatuie debuteaza cu proba de saritura peste masinile parcate pe trotuarul proaspat refacut de municipalitate la presiunea societatii civile. Desi parcarea de la Sala Polivalenta aflata la mai putin de 500 de metri sta mai tot timpul goala, zeci de soferi isi lasa autovechiculele parcate pe trotuarul ce margineste malul Somesului. Rare ori politistii locali au trecut la o plimbare pe langa Somes sa aplice sanctiuni contravenientilor.
Panorama asupra cursului de apa de pe podul Elisabeta iti zgarie retina din cauza mizeriilor care plutesc pe Somes. Administratia Apelor spune ca nu poate face nimic in privinta gunoaielor plutitoare, in timp ce primaria Cluj-Napoca considera ca nu e problema sa, deoarece deseurile sunt aduse de apa din amonte de granitele municipiului, din localitatile Floresti si Gilau.
Turistii, odata ajunsi la poalele dealului Cetatuii, pot observa, cu tristete, ca lipsa rigolelor de scurgere a apelor pliviale au adus noroiul pana pe trotuarul de pe starda Dragalina. Cursa cu obstacole continua inca de la primii pasi pe treptele acoperite de buruieni iar dupa cativa metri un copac rupt de furtuna blocheaza deplasarea turistilor. Proba de echilibristica pe bolovanii de granit ce ies deasupra mocirlei poate trimite un vizitator neatent la ortopedie.
Pe o distanta de cativa zeci de metri, turistii au impresia ca se afla pe cele mai dificile trasee montane. Noroi, mizerie, canale de scurgere infundate de PET-uri, caini vagabonzi, toate fac parte din peisaj. N-ar fi rau daca municipalitatea ar cere niste ursi gunoieri cu imprumut de la primaria Brasovului – asta ar face tabloul delasarii si nepasarii complet.
Un grup de turisti nemti isi incearca norocul sa coboare de pe Cetatuie pe traseul ales de noi la urcare, injurand printre dinti pe aleile intortochiate si pline de mocirla. Probabil ca nu se asteptau la un asemena traseu dificil dupa ce initial au urcat pe treptele refacute de pe latura sud-estica.
Primaria invoca de mai bine de un deceniu faptul ca nu este proprietarul terenului si implicit a aleilor de pe latura de sud a dealului Cetatuii. Cel mai mare proprietar de teren de pe Dealul Cetatuii este Unita Turism Holding, care are in proprietate mai bine de 8.000 de metri patrati in zona. Ultima data cand s-au facut amenajari in zona a fost in toamna anului 2013, cand au fost reabilitate doar scarile care permit accesul dinspre strada Horea. In cazul in care primaria nu se poate implica legal sub nicio forma pentru reabilitarea scarilor de pe Cetatuie, de ce nu obliga proprietarul terenului sa ingradeasca parcela astfel incat cei care ne viziteaza orasul sa nu vada aceasta gaura neagra a managementului administratiei locale?
Să fie cumva probleme de amiciție?