Studiile privind calitatea aerului în Cluj-Napoca datează din 2017. Primăria Cluj-Napoca îi cheamă pe clujeni la o dezbatere publică referitoare la planul integrat de calitate a aerului pentru aglomerarea Cluj-Napoca. Principala sursă de poluare în municipiu este încălzirea comercială și instituțională, urmat de transportul rutier de autoturisme, arderile în industrii de fabricare și construcții, transport rutier autoutilitare. Surse de poluare importante sunt și încălzirea rezidențială, prepararea hranei, construcțiile și demolările, acoperirea industrială a suprafețelor și alte tipuri de vopsire.
Străzile pe care s-au înregistrat grade mari de poluare în perioada 2010 – 2017 sunt Aurel Vlaicu, Constanța, 1 Decembrie 1918, Dâmboviței.
Din 2010 până în 2017, numărul de autovehicule a crescut constant. De exemplu, în 2010 erau înregistrate 99.540 autoturisme, iar în 2017 ajunsese la 131.344. Autovehiculele de marfă aproape s-au dublat pe parcursul a 7 ani.
În Planul Integrat de Gestionare a Calităţii Aerului au fost propuse o serie de măsuri, după cum urmează: reabilitarea şi modernizarea infrastructurii, incurajarea utilizarii transportului in comun (interzicerea staţionării vehiculelor individuale pe prima bandă de circulaţie a străzilor principale şi dedicarea acesteia transportului în comun. Aceasta bandă va fi utilizată de asemenea pentru a deschide drumul vehiculelor de salvare, poliţie, pompieri, salubritate, inclusiv taxiuri; prioritizarea in intersectii a deplasarii mijloacelor in comun; finalizarea unui sistem integrat de bilete pentru transportul in comun); mărirea suprafetelor de spatiu verde şi întreţinerea corespunzătoare a acestora; asigurarea necesarului de locuri de parcare; scutirea impozitării autovehiculelor şi mopedelor acţionate electric.
Potrivit studiului citat, poluarea afectează sănătatea populației – tractul respirator, prin care se inhalează aproximativ 70 – 90% din cantitatea de dioxid de azot; dioxidul de azot sau produșii săi chimici pot rămâne în plămâni perioade prelungite de timp.
După expunerea la dioxid de azot s-a observat prezența în sânge și în urină a acidului azotos, acidului azotic și a sărurilor acestora.
Expunerea pe termen scurt: provoacă iritarea căilor respiratorii, cu efecte maxime la intersecția căilor respiratorii și la nivelul plămânilor, în zona în care se produce schimbul de gaze.
Concentrațiile zilnice de dioxid de azot sunt asociate pe ansamblu cu creșterea numărului de îmbolnăviri și a ratei de mortalitate cu cauze cardiovasculare și respiratorii. S-a observat sensibilitatea mai mare în rândul persoanelor cu boli cronice preexistente, cum sunt astmul bronșic și astmul bronșic pediatric.
Expunere pe termen lung: afecțiuni pulmonare (tuse, respirație șuierătoare, dificultăți de respirație, atacuri de astm); reducerea funcției pulmonare; creșterea incidenței producerii de astm la copii; creșterea incidenței cancerului la copii și a cancerului pulmonar la adulți; efecte asupra fetusului (întârzierea creșterii intrauterine, naștere prematură, greutăți reduse la naștere).