Din oras

Cel mai batran epigramist al Clujului. Umorul ii apartine, intelesul sa-l gaseasca cititorii

Umorul poate fi luat serios ca pedagogie, daca la pupitru este un profesor, iar terapia prin ras face bine sanatatii. E credinta profesorului Alexandru Stanescu, un simpatic intelectual care sugereaza ca fara inteligenta nu se poate scrie umor, ca rasul nu este sanatos daca nu pisca.

Scrie epigrame de o viata, se numara chiar printre primii epigramisti ai Clujului, e unul dintre fondatorii umorului in catrene din Transilvania si cel mai in varsta din oras. De-a lungul anilor, a organizat festivaluri judetene de epigrama si a avut contributii la nivel national.

“Daca scrieti ca am peste 80 de ani e perfect. Nu are rost sa intrati in detalii”, spune el, in timp ce-si gaseste locul pe un taburet rosu.

Biroul lui e o camera din apartamentul de trei in care locuieste, o incapere tapitata de carti, ziare si reviste din podea pana-n tavan. Si balconul e tot asa.

“O fi un defect profesional”, spune domnul Stanescu, in timp ce arunca o privire imprejur. “Unele carti sunt despre psihologie, altele au legatura directa cu materia”.

A fost profesor la Facultatea de Psihologie, unde a predate Psihologie Manageriala pana in urma cu doi ani. Acum, insa, toata atentia ii e concentrata asupra epigramelor. Pe biroul incarcat stau stive de foi albe, intesate de catrene numerotate si corectate cu pix rosu. Anul viitor, va lansa primul sau volum de epigrame, o cartulie ce va cuprinde 300 de catrene. E pentru prima data cand le face publice.

“Au aparut unele prin ziare sau reviste de profil, majoritatea fara stirea mea. Eu am scris doar pentru cenaclul Satiricon, ale carui baze le-am si pus, acum mai bine de 40 de ani”, spune el, contemplativ.

La o simpla cautare pe google a numelui, insa, apar zeci de epigrame semnate Alexandru Stanescu. El nu stie, n-are calculator, isi scrie catrenele si poeziile de mana sau la masina de scris. Un prieten il ajuta sa le “bata pe tastatura”.

“Epigrama e intotdeauna un catren care trebuie sa contina si un mesaj critic, dar mesaj care sa fie prezentat in asa fel incat sa convinga si prin implicarea comicului. O arma, un instrument cu care orice cetatean poate sa contribuie la indreptarea comportamentului uman”, spune el subit, in timp ce-si invarte ochelarii cu rama groasa intre degete.

A fi epigramist, explica profesorul, insemneaza sa gasesti si modalitati prin care sa satirizezi aspecte negative intr-o maniera comica pentru a crea, odata cu critica, si un moment de relaxare, de comedie.

“Inseamna, in primul rand, sa ai talent poetic. In al doilea rand, sa beneficiezi de un spirit de observatie deosebit, de un simt al responsabilitatii morale, sociale, de gust estetic si de curaj critic. De  a observa si de a incondeia diferite manifestari  ale comportamentului uman”.

Ia in maini foile pe care se pregateste sa le duca, pe viitor, la tipar, si citeste cu intonatie, cate un catren.

“Am ghicit-o la-nsurat!

Am o soacra clasa-ntai,

Mi-e prieten devotat,

Dulce… cat vreo trei lamai”,

Dupa fiecare epigrama, rade si explica povestea din spatele micii poezii.

A fi epigramist mai insemneaza si o anumita permanenta a observarii, a capacitatii de apreciere a comportamentului uman, dar si o atitudine critica fata de tine insuti, mai spune el. E posibilitatea de a vedea mai intai barna din ochiul tau si in acelasi timp de a gasi modalitati convingatoare, incluse, cuprinse, condensate in versuri, in catrene, explica epigramistul, dupa care mai citeste o insemnare de pe foile albe.

“Cert antitalent nativ,

Demonstrează cum se poate

Sa predai non-creativ

Despre creativitate…”

E bine sa razi, incheie domnul de “peste 80 de ani” imbracat la costum, care se fastaceste ca un copil la gandul publicarii primei carti cu epigrame.

“E bine  a-ti impartasesti creatiile. Daca Dumnezeu ti-a dat darul asta, sa il tii pentru tine e de prisos. Poate sunt oameni care au auzit epigramele mele si ar vrea sa le aiba. Dar sa stiti ca eu am fost mai mult convins de colegi si prieteni sa fac asta”, zambeste el.

In final, un ultim catren, intitulat Preferinta politica:

“Prefer partidele in care

Stindardul e purtat cinstit

Si caut unul ca atare,

Dar pan-acuma n-am gasit”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *