Ciorovaiala publica dintre primarul Emil Boc si premierul Victor Ponta a inceput acum o luna, in momentul in care Emil Boc i-a contestat premierului masura indexarii taxelor si impozitelor locale, continuand seria de populisme care l-a facut mereu simpatic in ochii clujenilor.
Emil Boc a reusit cumva sa isi impuna punctul de vedere, inghetand indexarea intr-o hotarare de Consiliu Local, culmea, cu acordul „opozitiei de la putere” din cadrul USL, sintagma doar la Cluj posibila si care, pentru scurt timp, l-a scos in ochii clujenilor pe Emil Boc drept un luptator pentru binele cetatenilor.
Niciun consilier local nu a contestat populismele primarului. Niciun sef liberal sau pesedist nu s-a intrebat daca Clujul isi poate permite sa piarda trei milioane de euro din bugetul si asa diminuat al municipiului.
O alta ordonanta, insa, data de Victor Ponta pe 23 ianuarie, i-a patat lui Boc costumul de Superman, obligandu-l prin existenta unor arierate de care, culmea, primarul nu stia, sa schimbe modificarea si sa indexeze taxele si impozitele clujenilor.
Sigur ca Emil Boc nu poate fi scos vinovat pentru aceasta ultima situatie. Dar ne putem cu dreptate intreba daca a meritat sa ii ameteasca pe clujeni cu promisiunea neindexarii, daca nu cumva era mai cuminte sa abordeze problema cu calm si sa nu se pripeasca, punandu-i pe oameni de doua ori pe drumuri, mai ales ca, asa cum observa consilierul PSD Claudia Anastase, pana la 1 februarie nu era un capat de lume sa astepte.
A fost doar un joc cinic de imagine, din care au pierdut cu siguranta clujeni: si timp, si bani, si demnitate.
FOTO: wikipedia.org