Sunetul de alarmă antiaeriană, cântat la saxon de un refugiat ucrainean autentic, dă tonul celei mai recente premiere a Teatrului Național, un spectacol care îi inițiază pe spectatorii clujeni în atmosfera vie a războiului de la granițele țării.
Muzicianul Pavlo Fedotov și scenografa Anastasiia Fedotova dau suflare de viață morbidă acestei piese, una creată de regizorul Ionuț Caras pe baza a trei texte scrise de autori ucraineni, după invazia rusă din 24 februarie 2022.
„Teatru în vreme de război” e un spectacol, așadar, în care numai interpretarea este românească (prin actorii TNC Adriana Băilescu, Diana Ioana Licu, Matei Rotaru). În rest, totul e de inspirație ucraineană: decorul, cu spații ostracizante (actorii vorbesc din cuști de sârmă ghimpată, din lăzi, ori din tablouri mortuare), cu membre dezmembrate atârnând din tavan; muzica, ce trece de la alarma antiaeriană la inflexiuni lugubre; textele – file de jurnal civil de front.
„Teatru în vreme de război” se recomandă drept un spectacol-lectură, însă e lecturat doar parțial. Conține lungi scene jucate în care actorii devin personaje ce interpretează textul dramatic, pe care nu se rezumă numai la a-l citi expresiv. Chiar și în cadrul acestor scene însă textul e interpretat cu foaia în față, pentru că aparența lecturii dă senzația de mărturisire, de autenticitate, de poveste trăită în mijlocul conflictului, citită doar de noi, la câteva săptămâni și sute de kilometri de operațiunea specială de distrugere de destine.
Cea mai recentă premieră a Naționalului clujean nu trebuie privită strict sub aspect artistic, din acest punct de vedere alte spectacole din largul repertoriu al TNC excelând. Ea merită apreciată mai degrabă din unghi documentar. Putem, prin această piesă, să înțelegem conflictul din Ucraina, din perspectiva ucrainenilor artiști. Din 24 februarie și până acum am citit cu toții sute de știri, am văzut zeci sau sute de imagini cu războiul devastator de lângă noi. Teatrul Național Cluj ne oferă ocazia de a cunoaște suferințele ucrainenilor chiar de la ei, pe scena teatrului care recreează scena vieții.
„Teatru în vreme de război” nu e un spectacol de savurat, nu e o piesă care te binedispune, chiar dacă conține și fragmente tragi-comice. E o reprezentație sumbră, care îți întregește însă viziunea asupra unui conflict inuman, care te face să înțelegi. E o reușită și un mare merit al Teatrului Național Cluj, care reușește să fie actual, să se adapteze contemporaneității, să fie viu și nu închistat cu autosuficiență în tradiție, ca într-un giulgiu.
„Teatru în vreme de război” merită urmărit, iar cei care au ratat premiera din 1 iulie vor avea, probabil, șansa, în stagiunea următoare. Subiectul merită și aprofundat prin crearea de spectacole independente pe baza celor trei texte care au dat naștere acum unuia singur („Sașa, du gunoiul” de Natalia Vorojbit; „Să le spunem pe nume” de Tetiana Kițenko; „Copiii noștri” de Natalia Blok).
