Principalii contituienti ai hranei sunt proteinele, grasimile si glucidele (hidrocarbonatele). Ei contin energia de care organismul are nevoie. Digestia acestora se desfasoara intr-un mod foarte ordonat si cu viteze diferite. Hidrocarbonatele simple (zaharurile) sunt digerate rapid, in timp ce digestia grasimilor necesita mai mult timp. Proteinele si hidrocarbonatele complexe (amidonurile) se afla undeva la mijloc.
Exista vreun beneficiu daca, de exemplu, consumam un aliment amidonos la o masa si un aliment proteic la urmatoarea masa? Natura nu spijina aceasta idee. Toate alimentele vegetale, precum si unele dintre cele animale sunt combinatii de hidrocarbonate, proteine si grasime. Spre exemplu, conopida si mazarea contin un procent important de proteine, iar grasimea se gaseste – desi in cantitate redusa – chiar si in salata verde.
Pentru a obtine o masa formata exclusiv din glucide, ar trebui sa mancati numai zahar alb sau reziduul amidonos ramas dupa indepartarea glutenului din faina alba. Un pranz pur proteic ar consta numai din albusuri de oua sau din branza de vaca uscata, fara smantana. In ceea ce priveste pranzul de grasime, cateva linguri de unt sau ulei de gatit ar fi mai mult decat suficient.
Ce se intampla in stomac cu acesti constituienti alimentari atat de diferiti? Digestia este procesul prin care organismul descompune hrana in partile ei componente, in asa fel incat zaharurile si amidonurile devin glucoza, grasimea se transforma in acizi grasi si glicerol, iar proteinele in aminoacizi. Din intestine, aceste substante sunt preluate de sange.
Numai o parte a digestiei se desfasoara in stomac. Restul are loc in gura si in intestin. Intr-un mod uimitor de ordonat, digestia glucidelor incepe in cavitatea bucala, sub actiunea salivei, si continua in stomac. Digestia proteinelor incepe in stomac si continua in intestin. Grasimea este digerata in exclusivitate la nivel intestinal.
Alcalinitatea sau aciditatea hranei afecteaza in vreun fel procesul digestiei? Stomacul indeplineste trei functii de baza:
– Uniformizeaza dimensiunile particulelor alimentare prin activitatea musculaturii din peretii sai.
– Confera masei alimentare o anumita consistenta prin secretia sau absorbtia de lichid.
– Aduce continutul gastric la nivelul de aciditate necesar prin secretia de sucuri digestive acide. Acest lucru este necesar pentru a asigura desfasurarea acelor etape ale digestiei care necesita un mediu acid.
In momentul in care continutul stomacului trece in intestine, devine alcalin prin amestecarea cu sucurile pancreatice. Procesul digestiei se ingheie in intestine.
Sunt unele alimente mai greu de digerat decat altele? Alimentele cel mai dificil de digerat sunt cele bogate in grasime. Organismul nu poate digera grasimile decat dupa ce acestea au fost emulsionate de catre sucurile intestinale. Organismul dispune de mecanisme de protectie care asigura un transfer lent al grasimii din stomac in intestine, astfel incat procesul de emulsionare sa nu fie ingreunat. Prin urmare, consumarea unei cantitati reduse de grasime la o masa va influenta prea putin timpul de digestie. Insa un pranz bogat in grasime va necesita mai multe ore pentru a trece de stomac.
Exista o proportie ideala intre alimentele pe care le consumam? Organismul poate dispune cu maximum de eficienta si cu minimum de efort de 3-4 feluri de alimente vegetale. Mesele mai complicate decat atat cer mai mult timp pentru a fi digerate si obliga organismul sa plateasca un pret energetic mai ridicat pentru ele. Problemele digestive vor fi neglijabile daca stomacului i se va oferi un pranz mic, dupa care i se va ingadui sa se odihneasca pentru un timp, fara a-l oblige sa mai primeasca nimic. Ideal ar fi ca mesele sa fie distantate la intervale de 5-6 ore.
Se poate consuma ceva si intre mese? Da. Apa. Apa nu necesita nici un efort de digestie. Ea trece pur si simplu prin tubul digestiv si se absoarbe pasiv (adica fara consum de energie) in sange, efectuand o veritabila clatire a organismului. Daca totusi doriti neaparat sa consumati si altceva decat apa, incercati sa va limitati la un fruct proaspat.