Mare scandal mare cu demiterea ministrului Nazare. Iureș de nu se mai poate pe televiziuni și în ziare. Dezbateri aprinse, vioaie atacuri și contraatacuri. Ca de obicei, dacă stai să-i asculți pe fiecare nu mai pricepi nimic. Ba, riști să ajungi să nu mai știi de la ce a plecat totul. Oricum nu-i mare pierdere, că tot acolo ajungem, la nimic și de la capăt.
Mare lucru că l-a remaniat Câțu pe Nazare. Și alți miniștri au fost remaniați mai înaintea lui, tot cu scandal cât casa, tot cu e sfârșitul lumii. Și? Și nimic. S-au scuipat, s-au înjurat copios, s-au răcorit, și-au făcut numărul și… gata, lucrurile s-au așezat în matca lor, iar reformele au curs în continuare, cum curg ele, ca apa pe penele gâștei, fără să ne „afecteze” cu nimic.
Între timp, cât dumnealor sunt ocupați cu luatul și datul de funcții, cu marile lor proiecte pentru țară, din care țara nu se alege cu nimic, într-un parc din Cluj, în plină zi, un pedofil își vedea liniștit de treaba lui cu o fetiță. Dar asta nu-i dramă, e fapt divers. Dramă-i că l-a remaniat Cîțu pe Nazare. Dramă ar fi să nu iasă Orban sau Câțu președinte PNL. Nu-i nici o dramă că individul, care fusese condamnat la 5 ani de pușcărie, tot pentru pedofilie, a fost eliberat după 3 ani, pentru bună purtare. E un fapt divers. Dramă ar fi să-și piardă pensiile speciale judecătorii care i-au dat drumul, ăstuia și altora ca el. Da, l-au prins. Și? Iese și o ia de la capăt.
E plină țara de pedofili. Cui îi pasă? Au făcut politicienii ceva să ne scape de ei? Nuuuu, că dumnealor sunt prea ocupați cu jumulitul țării, cu datul și luatul, n-au timp de mărunțișuri de astea de doi bani. La un moment dat, se punea problema castrării chimice a pedofililor, că închisoarea nu rezolvă nimic. În multe țări se întâmplă deja. La noi nu, că pedofilii sunt oameni și ei, au drepturi. Și cu asta s-a închis subiectul. Dar copiii nu sunt oameni, ei nu au drepturi?
Oare, mă întreb și vă întreb, tema castrării chimice a pedofililor, pentru a ne proteja copiii, nu ar merita o dezbatere la fel de aprinsă ca cea de zilele acestea pentru… nimic? Oare soarta copiilor, viața lor nu merită o dezbatere cel puțin la fel de aprinsă ca pentru funcția unui politician? Se vede treaba că nu, pentru că copiii nu sunt funcții, nu sunt sinecuri, nu sunt ministere, nu sunt prefecturi, nu sunt primării, nu sunt o miză politică, nu sunt nimic din ceea ce i-ar putea interesa pe politicieni. Sunt doar copii. Nici măcar ai lor.