Uncategorized

Ce nu stiam despre Teatrul din Cluj si am aflat azi

 Ziua Portilor deschise la Teatrul National din Cluj-Napoca. Ziua in care, cu mic, cu mare, orice clujean poate calca pe scena pe care au jucat cei mai mari actori ai tarii, poate privi dincolo de cortina de fier. Ziua in care actorii inceteaza sa fie actori si devin oameni obisnuiti – rad, glumesc, povestesc amintiri din culisele spectacolelor. Primul loc din dreapta, de pe randul 9 al salii teatrului, e locul surd – locul in care nu se aude nimic; omul cu lumina, luministul teatrului, e nea’ Jenel, iar sunetistul, Marius Rusu; cortina de fier a cazut odata peste un violoncel; riscul unui incendiu e extrem de mare pe scena teatrului; tot aici, nivelul de praf e de sute de ori deasupra limitei normale – toate astea le-am aflat astazi, in cadrul unui tur al cladirii, alaturi de alti 20 de curiosi si in frunte cu un actor celebru. 

Ruslan Barlea si Dan Chiorean au fost doi dintre actorii Teatrului National care au urcat astazi pe scena, nu pentru a interpreta un rol, ci pentru a le arata clujenilor cate putin din viata cladirii, din amintirile vietii de artist.

„Aceasta bijuterie a fost creata in doar doi ani – intre 1904 si 1906 – cu tehnica si posibilitatile de atunci. Cortina de fier a fost construita ca sa apere cladirea de un eventual incendiu. Daca focul izbucneste in spate, cortina coboara si apara sala si invers. Jumatate de cladire e protejata, din orice directie ar izbucni incendiul”, spune actorul Ruslan Barlea.

O doamna in varsta se grabeste sa-i ceara autograf. L-a vazut de curand intr-o piesa si il lauda – e un actor exceptional. Se inchina si zambeste: „pentru Elisabeta”. Doi adolescenti glumesc in spatele grupului: „Ba, iti dai seama cum ar fi sa fie 24 de ore de spectacol?!? Cu open bar!”. Rad si bat palma. Unul dintre ei are agatata, la mana, o banderola in culorile nationale.

„Teatrul are doua randuri de loje. Aici, spre scena, sunt cele ale artistilor si cele in care stateau personalitatile – poate a stat aici chiar si regele Carol. Sub scena, la unele piese, stau instrumentistii – 100 de oameni la o singura reprezentare. Sunetul se aude mai bine daca vine de jos si nu din spate”, mai spune Barlea.

Prezentarea e intrerupta. Grupul e prea mare si nu o sa incapem totii sub scena – o sa ajungem acolo in curand. Deocamdata, urcam pe scena, dupa aceea, jumatate dintre turisti vor trebui sa astepte al doilea tur.

„Teatrul din Iasi e fratele celui din Cluj. Singura diferenta dintre ele e ca la Iasi e pictat tavanul. Cei care se plictisesc scolo, se uita pe tavan. La noi, nu se plictiseate nimeni, de aia nu avem pictat tavanul”, rade Barlea. „Sa nu stati sub cortina, a cazut odata. Nu a murit nimeni, era pauza la repetitii, dar a cazut peste un violoncel. Ultima renovare a fost facuta intre 1968 si 1970. Pe atunci, director era Vlad Murgu”, mai spune actorul.

Coboram sub scena, acolo unde fiecare aparitie si disparitie brusca a unui actor in timpul spectacolelor e atent dirijata de 10 masinisti. Ei urca si coboara niste trape, nu apasand un buton, ci dand la manivela. E cald la subsol, masinistii poarta salopete albastre si tricouri galbene. Cand li se face semn, pun mana hotarat pe manivela si incep sa invarta.

„Dam la manivela pentru ca noi, nu-i asa, investim in cultura. Totul e digital aici – pui degetul si tragi. Tot ce vedeti sub scena sunt piese de muzeu, cu atat mai valoroase cu cat functioneaza inca. Lucru nemtesc, dom’le!”, rade Dan Chiorean.

Actorul din „Rocker” e coordonatorul unui alt grup. Merge incet si povesteste cu umor si ironie despre intamplarile din teatru.

„Noi nu spunem stanga sau dreapta. Scena e impartita in doua parti: curtea si gradina. Asa nu ne incurcam: hai prin stanga, cealalta stanga. Stim sigur – intram prin curte, iesim prin gradina ori invers”, marturiseste el.

„De 22 de ani, de cand fac teatru, am impresia ca nu mai stiu nimic inainte spectacolului. Se intampla insa o minune cand esti pe scena”

Aventurile pe care le-a trait el sau alti actori pe scena teatrului din Cluj sunt savuroase: O femeie s-a trezit cu o torta arzand in brate, ii alunecase lui din maini in timpul interpretarii; un actor a cazut de la doi metri, altul, agatat cu franghie, s-a izbit de perete in aplauzele publicului, iar altul, un incepator, a dat foc decorului in timpul unui spectacol cu sala plina.

„Cortinele astea mari, de pe marginea scenei, se numesc pantaloni. Asa le zice. Estera Biro, Dumnezeu s-o ierte, e cu ingerasii acum, a facut o scena extraordinara. Era unguroaica, dar vorbea romaneste mai bine decat vorbesc eu acum. Era grabita, contra cronometru, si a strigat: masinistii, haideti cu pantalonii jos la mine. Si au aparut, masinistii, cu pantalonii in vine”, rade el.

Anul trecut au fost fantome la subsol. Anul asta e recesiune

Teatrul National Cluj-Napoca a organizat astazi cea de-a cincea editie a PORTILOR DESCHISE, cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului. Evenimentul s-a desfasurat intre orele 11:00 si 18:00, timp in care spectatorii au putut participa la vizite in culisele teatrului, ghidate de actori, recitaluri instrumentale si vocale, vizionari de scurtmetraje cu actori ai teatrului in distributie, vizionarea înregistrarii spectacolului MEMO, in regia Monei Marian. Copiii au putut vedea un spectacol de teatru interactiv, dupa care s-au amuzat cu face painting si baloane modelabile. Pe durata intregului eveniment, vizitatorii teatrului au putut viziona o selectie de fotografii din spectacolele curente ale teatrului, afise din arhiva si un colaj din spectacole realizate de Mona Marian. De asemenea, spectatorii s-au putut bucura de delicatesele oferite de Cafeneaua Doamna T si au putut achizitiona carti de la libraria teatrului si Libraria Bookstory, toate prezente in cladirea Teatrului National din Cluj.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *