Până la loviluția fiscală înseamna un salariu brut de 2.850 lei. 850 de lei lua Guvernul de la angajat prin angajator (reținere la sursă). După care angajatorul se mai scobea în buzunar după 800 de lei să-i dea statului pentru contribuțiile sociale ale angajatului său.
Deci, din munca de 8 până la 10 ore pe zi, boului de contribuabil îi reveneau 2000 de lei, Grupului Infracțional Organizat, impropriu numit guvernare îi reveneau 1650 lei. Tot atâta îi revine și acuma după ce s-au mutat chipurile contribuțiile de la angajator la angajat (în unele cazuri, chiar cu niște lei mai puțini – am mai scris despre asta, nu mai revenim).
Dar asta nu reprezintă singurul atentat la buzunarul contribuabilului. Cei 2000 de lei cheltuiți pe servicii, haleală suportă și Taxa pe Valoarea Adăugată – adică statul mai extrage din ei încă 19% (380 de lei). La care se mai adaugă impozitele pe proprietate și mijloacele de transport (dacă salariatul este atât de nerușinat încât să-și permită așa ceva).
Strigător la cer este că plătești impozit pe mașină pentru promisiunea unor drumuri decente. Dar nici drumuri decente nu avem, nici măcar un milimetru de autostradă, însă ne-am procopsit cu noi taxe impuse chipurile cu același scop nobil: drumuri noi, autostrăzi șamd. Avem acciza pe combustibili, avem rovinieta, din când în când taxa de mediu.
Ieși mai puțin cu mașina, sau o dai dracului la fier vechi, consumi mai puțin. Nu același lucru îl poți face cu facturica de curent. Și aici hoția este pe față: peste 30% din prețul unui kilowat consumat îl reprezintă taxe: timbru verde, accize aferente domeniului energetic (că “retehnologizarea” băieților deștepți din energie se face tot pe banul boului de contribuabil român). Și nu vă bucurați că s-a eliminat pe hârtie taxa radio-tv! Bugetul acestor paraziți de partid aflat la guvernare și de stat a crescut anul trecut de 7,6 ori față de 2016 (950 de milioane de lei a primit de la buget numai TVR, faţă de numai 124,6 milioane de lei în 2016).
Și nu mă deranjează faptul că statul ia 60% din veniturile fiecărui român care muncește, ci faptul că România este un stat falimentar, cu politicieni veșnic în foame. Deși cică ia 60% din fiecare ban care se “fabrică” în România, statul post-decembrist nu a fost capabil (și nu este) să asigure un învățământ performant, capabil să ne asigure viitorul, servicii medicale decente – care să nu fie și altceva decât anticamera către moarte, o infrastructură demnă de secolul XXI, ceva cât de cât sustenabil, de așa manieră încât să nu se mai depopuleze România. Avem aproape 4 milioane de români cu traista-n băț prin lume și nu am fost loviți de alt război decât cel al acestui terorism de partid aflat la guvernare și de stat. Singurele care funcționează la nivel de artă sunt șpaga, mita, para-ndărătul, nepotismul, cleptocrația, cumătrocrația…
Vai de capul nostru!