Sanatate

Ce este spiritul uman?

Transformarea unei traume intr-un simptom  nevrotic se produce in inconstient. Freud spune: “Procesele psihice… sunt inconstiente, pe cand procesele constiente nu sunt decat o parte din viata noastra mentala”. Altfel spus, nu ne putem struni spiritul, iar el actioneaza intr-un fel de neinteles, ca si cand ar fi strain de noi; dar trebuie sa evitam ca asa ceva sa se intample si sa reusim sa punem stapanire pe propriul spirit, astfel incat sa ne putem folosi la maxim capacitatile, sa ne tinem sub control pasiunile si sa ne straduim sa ne pastram echilibrul psihic. Iar in acest scop nu e suficient sa  recurgem la credinta sau la educatia primita in familie. Nici credinta, nici mediul in care traim si nici familia nu pot rezolva singure instabilitatea emotionala a omului, ele permitand doar compensarea dezechilibrului prin impunerea unei discipline, a unor constrangeri care, la suprafata, pot avea rezultate bune, dar care, in unele cazuri, nu fac decat sa agraveze, in adancuri, dezechilibrul nevrotic sau sa declanseze o stare cu adevarat patologica.

 

In realitate, nu putem considera ca spiritul este ceva tangibil si unic. Meritul lui Freud consta chiar in faptul de a fi recunoscut existenta a trei instante psihice, fiecare dintre ele indeplinind functii specifice:
1.Eul (numit si Ego sau Constient). Este acel element al personalitatii aflat in mod constient in raport cu lumea exterioara si care serveste de intermediar intre realitate si constient.

 

2.SE-ul (sau inconstientul). Partea cea mai inaccesibila a personalitatii, care se afla dincolo de morala si de orice idee de bine sau de rau. Isi trage energia din pulsiunile primitive si irationale, aflate in serviciul implinirii tururor dorintelor si placerilor. Ii este straina idea de timp, spre deosebire de Eu, iar dorintele si pulsiunile au pentru el un caracter permanent, atat de puternic, incat agresivitatea i se pastreaza intacta multi ani. Doar atunci cand aceste pulsiuni sunt aduse in constient, cu ajutorul psihoterapiei, isi pierd energia si devin ceva ramas in trecut.

 

3.Supraeul. Se constituie ca fundament al simtului moral, deoarece supune Eul celor mai rigide principii morale. Se dezvolta imediat ce individual depaseste prima copilarie si se consolideaza in perioada adolescentei; prin urmare, copilul mic ii lipseste constiinta morala. O data cu trecere timpului, Supraeul se substituie autoritatii parintilor si celei a profesorilor, a caror prelungire directa este de fapt. Severitatea Supraeului este de neclintit, nu are nici urma de indulgenta, iar idealul sau este perfectiunea si il forteaza neincetat pe bietul Eu s-a atinga.

 

Granitele dintre Eu, Se si Supraeu sunt foarte neclare si confuze inca pentru oameni. De fapt, raporturile instituite intre aceste trei instante constituie un ansamblu unic, o personalitatea unica.

 

Eul  este supus exigentelor celorlalte doua forte. Pe de o parte, Supraeul il controleaza si il critica neincetat, ceea ce provoaca frustari si complexe de vinovatie, atunci cand normele morale impuse de el nu sunt respectate.

 

Pe de alta parte, Se-ul actioneaza ca un cazan sub presiune, care da pe-afara de pulsiuni si dorinte. Referindu-se la raporturile dintre Eu si Se, Freud spunea ca Eul este calaretul, iar Se-ul calul sau. Calul are energia si forta necesara pentru a alerga, dar calaretul il conduce si alege drumul. Totusi, de cele mai multe ori, ceea ce se intampla este exact contrariul: calaretul se lasa dus de cal, dand drumul fraului si, in consecinta, abandonand posibilitatea de a-si alege destinul in mod constient.

 

Astfel, Eul indura despotismul a doi tirani (Se-ul si Supraeul). Fara indoiala ca, in acest fel, sunt pe deplin justificate nevrozele, angoasele, frustarile si complexele. Sarcina constientului nostru (adica a Eului) este cat se poate de grea, pentru ca trebuie sa realizeze armonia intre fortele contrare care isi disputa intaietatea asupra lui (Se-ul il impinge sa actioneze, iar Supraeul ii pune frane), fara a avea la indemana mijloacele care sa-i permita depasirea acestei dificultati.
Obligat sa-si recunoasca neputinta, Eul se afunda in angoasa, o angoasa nevrotica, prin raportare la Se, si morala, fata de un Supraeu rigid, ca si cand cele doua instante ale structurii psihice ar pedepsi Eul, una (Supraeul) pentru ca acesta nu i se supune, iar cealalata (Se-ul) pentru ca rezista la puternicele sale pulsiuni.

 

Se-ul inmagazineaza toate experientele noastre transformate in pulsiuni si dorinte care bolborosesc ca lava unui vulcan, manifestandu-si continuu dorinta de indeplinire imediata. Daca Supraeu nu ar interveni ca o frana, Eul s-ar lasa in totalitate in seama Se-ului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *