Cazul femeii împușcate din greșeală în cap, internată în stare gravă la Spitalul Județean din Cluj, ridică o serie de întrebări: au fost îndeplinite condițiile, astfel încât agentul de Poliție să fi fost nevoit să recurgă la arma din dotare? În ce condiții se poate face uz de armă? A fost sau nu pusă în pericol viața cetățenilor în acel moment?
De altfel, în zilele așa-numitei Revoluții din Decembrie ’89, s-au tras niște focuri de armă. Au murit destui oameni, desigur, nevinovați. Poți face uz de armă în condițiile în care viața altor cetățeni este pusă în pericol?
După ce a fost reactulizată și modificată grosolan, Legea nr 17/1996 privind regimul armelor de foc și al munițiilor, le-a permis forțelor de ordine să facă uz de armă fără a mai răspunde penal.
Legea a fost simplificată, astfel încât angajaţii din sistemul de apărare să nu mai fie cercetaţi disciplinar sau să răspundă penal, dacă folosesc armamentul din dotare conform legii.
Noile reglementări pun problema evitării uzului de armă în cazul unor suspecţi minori, femei gravide sau persoane cu handicap. Mai exact, vizibil gravide, vizibil cu handicap etc.
Art. 49 are următorul cuprins:
“Uzul de armă se face numai după somaţia legală. Somaţia se face prin cuvintele “Stai că trag!”. În caz de nesupunere, se somează prin tragerea focului de armă în plan vertical sau într-o direcţie presupus sigură care să nu pericliteze viaţa, integritatea corporală sau bunurile oricărei persoane. În cazul în care, după executarea somaţiei legale, persoana în cauză nu se supune, se poate face uz de armă împotriva acesteia, numai după ce s-a repetat de trei ori, la intervale de timp suficiente pentru dispersarea participanţilor, somaţia “Părăsiţi…, vom folosi arme de foc!”
Prin excepţie, se poate face uz de armă fără somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru aceasta.
În cazul folosirii armelor împotriva mijloacelor de transport, focul se execută asupra pneurilor sau componentelor ce asigură deplasarea.
Ne și întrebăm la ce categorie va fi încadrat cazul polițistului de 48 de ani din Brâncovenești, care a deschis focul și a împușcat o femeie aflată în trecere, victimă colaterală ce a fost internată în stare gravă la Secția de Neurochirurgie a Spitalului Județean Cluj?
CITEȘTE ȘI: Femeie împușcată în cap de polițiști, internată la Spitalul Județean din Cluj
Victimei i-a fost indusă starea de comă după o operație complicată de extragere a glonțului.
CITEȘTE ȘI: Comă indusă pentru femeia împușcată în cap de polițiști
S-a asigurat respectivul agent de faptul că viața altor persoane aflate în perimetrul acțiunii, nu este pusă în pericol? Somația legală a fost respectată sau totul a decurs rapid, fără alte neplăceri-somații, fiind vorba de o excepție, un caz de securitate națională?
Legislația privind regimul armelor și munițiilor, condițiile în care persoanele fizice sau juridice pot deține arme de foc sau arme neletale, uzul de armă propriu-zis, este una stufoasă și, evident, nu se limitează doar la Legea nr 295 din 2004 actualizată privind regimul armelor și al munițiilor.
În acest caz sunt de luat în considerare alte asemenea legi: Constituția României, înainte de orice, precum și Legea nr 17/1996 privind regimul armelor de foc și al munițiilor, Legea nr. 218/2002, Legea Politiei Romane, legea privind organizarea si functionarea Politiei RomaneLegea nr. 360/2002 privind Statul polițistului; Dispozițiile I.G.P.R. nr. 643/2005 privind manualul de bune practici de intervenţie pentru poliţistul de ordine publică și nr.7/2008 privind concepţia de organizare şi acţiune a structurilor poliţiei de ordine publică.
Deși referințele normative sunt multiple, împușcătura rămâne împușcătură, mai ales atunci când face loc vitimelor colaterale.
Haideți să insităm nițel asupra unor articole din Legea 17/1996:
Cu observația că merită să vă aplecați ceva mai atent asupra unor pasaje care au fost, efectiv mutilate.
Desigur, scuza e cunoscută: polițiștii trebuiau să facă dosare întregi de hârtii cu explicații dacă scoteau un glonț de pe țeavă, când, unde, cum, de ce, iar unii agenți, susțineau promotoriI modificărilor din Legea 17/2016, nu ajung să-și folosească arma din dotare de frica rapoartelor.
Ei bine, haideți că s-a dat liber la împușcături: carevasăzică, viața unui om nu merită câteva hârtii în plus, iar polițiștii patriei vor acțiune. Chiar dacă glonțul slobozit pe țeavă omoară cetățeni nevinovați.
De la Revoluție încoace, viața cetățenilor s-a devalorizat tot mai mult, iar statul, înainte de a deveni penal, a funcționat permanent ca un stat milițienesc. Și până în ziua de azi.
Mai întâi, s-a cam renunțat la somații – de la trei somații s-a ajuns la una singură.
Iar excepția a fost întărită: în criză de timp, poți trage, fără somație. Excepție. Vezi Art. 49 cu subpunctele aferente.
S-a recurs la somaţia: „Părăsiţi….., vom folosi arme de foc!” atunci când viteazul agent de poliție din Brâncovenești a împușcat-o în cap pe femeia aflată în trecere?
Sau s-a recurs la excepție?
Urmăriți, de asemenea, modul în care a fost modificat grosolan Art 52: din formula ”Se interzice uzul de armă”, a mai rămas doar: – ”Se va evita, pe cât posibil”.
Art. 52. – Se va evita, pe cât posibil, uzul de armă împotriva minorilor, dacă vârsta acestora este evidentă sau cunoscută, femeilor, bătrânilor şi persoanelor cu handicap vizibil, precum şi în situaţia în care s-ar primejdui viaţa altor persoane”, plus câteva excepții.
Se interzice uzul de armă:
a) în situaţia în care s-ar viola, în mod intenţionat, teritoriul, spaţiul aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin;
b) împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepţia cazurilor în care înfăptuiesc un atac armat izolat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a unei persoane.
Și cam atât.
Liber la tragere. Strada s-a transformat într-un veritabil poligon.
Și iată noutatea pe care a adus-o această actualizare a Legii 17/1996:
Art. 521. – Uzul de armă executat în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de prezenta lege înlătură caracterul penal al faptei şi răspunderea materială a personalului instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale.
Prin urmare, nu știm dacă bravul polițist, aflat în misiunea de urmărire a unui infractor, sau potențial infractor, a făcut uz de cele câteva somații sau a recurs la excepție, adică a tras fără o atenționare prealabilă?
Nu știm dacă a tras în pneurile autoturismului pe care-l urmărea?
Nu știm cât de serioase mai sunt acele teste psihologice, obligatorii, de altfel, pentru polițiști?
Sau câte exerciții de tragere efectuează acești agenți amatori?
Dar știm exact că, întrucât a produs o victimă colaterală, pe care a țintit-o fix în cap, nu s-a asigurat dacă pune în pericol viața cetățenilor din zonă.
Și putem doar bănui că va beneficia din plin de prevederile acestei legi actualizate, adică nu va răspunde penal.
Datoria înainte de toate. Mortul e vinovat.
Hai că le știm deja.
CAPITOLUL III
Uzul de armă
Art. 46. – Prin uz de armă, în sensul prezentei legi, se înţelege executarea tragerii cu arma de foc asupra persoanelor sau bunurilor.
Art. 47. – Persoanele care sunt dotate cu arme de foc pot face uz de armă, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau a misiunilor militare, în următoarele situaţii:
a)împotriva acelora care atacă militarii aflaţi în serviciul de gardă, pază, escortă, protecţie, menţinerea şi restabilirea ordinii de drept, precum şi împotriva celor care, prin actul săvârşit, prin surprindere, pun în pericol obiectivul păzit;
b)împotriva acelora care atacă persoanele învestite cu exerciţiul autorităţii publice sau cărora, potrivit legii, li se asigură protecţie;
c)împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în mod ilegal în sau din unităţile, subunităţile militare ori din perimetrele sau zonele păzite – vizibil delimitate – stabilite prin consemn;
c1) împotriva animalelor care pun în pericol viaţa sau integritatea corporală proprie sau a altor persoane
d)pentru imobilizarea infractorilor care, după săvârşirea unor infracţiuni, încearcă să fugă;
d) pentru imobilizarea unei persoane care ameninţă cu comiterea cu violenţă a unei fapte prevăzute de legea penală sau care, după comiterea acesteia, nu se supune imobilizării, somaţiilor sau încearcă să fugă, iar rămânerea acesteia în stare de libertate poate pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor;
e)împotriva oricărui mijloc de transport folosit de persoanele prevăzute la lit. b) şi c), precum şi împotriva conducătorilor acestora care refuză să oprească la semnalele regulamentare ale organelor abilitate, existând indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune ori că este iminentă săvârşirea unei infracţiuni;
f)pentru imobilizarea sau reţinerea persoanelor cu privire la care sunt probe ori indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune şi care ripostează ori încearcă să riposteze cu arma ori cu alte obiecte care pot pune în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanei;
g)pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea celor aflaţi în stare legală de deţinere;
g) pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea persoanelor care, potrivit legii, au fost private de libertate cu scopul înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică;
g1) pentru imobilizarea unei persoane care se sustrage de la executarea unei măsuri privative de libertate, dacă nu se supune imobilizării, somaţiilor sau încearcă să fugă şi nu poate fi oprită prin alte mijloace
h)împotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care încearcă să pătrundă fără drept în sediile sau în perimetrele autorităţilor şi instituţiilor publice;
i)împotriva celor care atacă sau împiedică militarii să execute misiuni de luptă;
j)în executarea intervenţiei antiteroriste asupra obiectivelor atacate sau capturate de terorişti, în scopul reţinerii sau anihilării acestora, eliberării ostaticilor şi restabilirii ordinii publice.
j) în executarea intervenţiei antiteroriste sau intervenţiei contrateroriste asupra obiectivelor atacate sau capturate de terorişti, în scopul reţinerii sau anihilării acestora, eliberării ostaticilor sau altor persoane şi restabilirii ordinii publice;
k) în executarea intervenţiei în scopul eliberării persoanelor lipsite de libertate în mod ilegal de către persoane înarmate.
Art. 48. – Persoanele autorizate să deţină, să poarte şi să folosească arme pentru pază sau autoapărare pot face uz de armă, în legitimă apărare sau în stare de necesitate, potrivit legii.
Art. 48. – Personalul instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale autorizat să deţină, să poarte şi să folosească arme de foc din dotare poate face uz de armă, în legitimă apărare sau în stare de necesitate, potrivit legii.
Art. 49. – În cazurile prevăzute la art. 47 lit. c), d), g), h) şi i), se va face uz de armă numai după ce s-a făcut somaţia legală.
Somaţia se face prin cuvântul „Stai!”. În caz de nesupunere, se somează din nou prin cuvintele: „Stai, că trag!”. Dacă cel în cauză nu se supune nici de această dată, se somează prin tragerea focului de armă în sus, în plan vertical.
În cazul în care, după executarea somaţiei legale, potrivit alin. 2, persoana în cauză nu se supune, se poate face uz de armă împotriva acesteia.
În cazul prevăzut la art. 47 lit. h) şi i), se face uz de armă numai după ce s-a repetat de trei ori, la intervale de timp suficiente pentru dispersarea participanţilor, somaţia: „Părăsiţi…, vom folosi arme de foc!”.
În situaţiile prevăzute la art. 47 lit. a), b), f) şi j), precum şi la art. 48, se poate face uz de armă fără somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru aceasta.
În cazul folosirii armelor împotriva autovehiculelor se execută un foc în plan vertical, iar apoi se va trage în pneurile acestora în scopul imobilizării.
Art. 49. – Uzul de armă se face numai după somaţia legală.
Somaţia se face prin cuvintele: „Stai, stai că trag!”. În caz de nesupunere, se somează prin tragerea focului de armă în plan vertical sau într-o altă direcţie presupus sigură care să nu pericliteze viaţa, integritatea corporală sau bunurile oricărei persoane.
În cazul în care, după executarea somaţiei legale, potrivit alin. 2, persoana în cauză nu se supune, se poate face uz de armă împotriva acesteia. În cazul prevăzut la art. 47 lit. h) şi i), se face uz de armă numai după ce s-a repetat de 3 ori, la intervale de timp suficiente pentru dispersarea participanţilor, somaţia: „Părăsiţi….., vom folosi arme de foc!”.
Prin excepţie de la prevederile alin. 1, în situaţiile prevăzute la art. 47 lit. a), b), f), j) şi k), precum şi la art. 48, se poate face uz de armă fără somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru aceasta.
În cazul folosirii armelor împotriva mijloacelor de transport, focul se execută asupra pneurilor sau componentelor ce asigură deplasarea, în scopul imobilizării acestora.
Art. 50. – Comandanţii sau şefii militari pot face uz de armă împotriva subordonaţilor, pentru a restabili ordinea, dacă alte măsuri de împiedicare sau de constrângere nu sunt posibile, atunci când acţiunile acestora sunt îndreptate în mod vădit spre trădarea patriei sau zădărnicirea îndeplinirii unei misiuni de luptă ori când periclitează în mod grav capacitatea de luptă a unităţii. În aceste cazuri, se face uz de armă, respectându-se prevederile referitoare la somaţia legală.
Art. 51. – Uzul de armă, în condiţiile şi situaţiile prevăzute în prezentul capitol, se face în aşa fel încât să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se foloseşte arma, trăgându-se, pe cât posibil, la picioare, pentru a evita cauzarea morţii acestora.
Dacă uzul de armă şi-a atins scopul prevăzut la alin. 1, se încetează recurgerea la un asemenea mijloc.
Persoanei rănite trebuie să i se dea primul-ajutor şi îngrijiri medicale.
Art. 51. – Uzul de armă, în condiţiile şi situaţiile prevăzute în prezentul capitol, se face în aşa fel încât să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se execută uzul de armă, încetarea atacului sau a stării de pericol, imposibilitatea acestora de a mai acţiona sau neutralizarea acţiunilor ilegale, trăgându-se astfel încât să se evite, pe cât posibil, cauzarea morţii acestora.
Dacă uzul de armă şi-a atins scopul prevăzut la alin. 1, se încetează recurgerea la un asemenea mijloc.
Cel care a făcut uz de armă este obligat să acţioneze în cel mai scurt timp posibil, pentru a se acorda primul ajutor şi asistenţă medicală persoanelor rănite.
Fiecare situaţie în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgenţă, în mod ierarhic. De îndată ce va fi posibil, raportul se întocmeşte în scris. Dacă în urma uzului de armă s-a produs moartea sau vătămarea unei persoane, fapta se comunică, de îndată, procurorului competent, potrivi legii, de către instituţia din care face parte persoana care a executat uzul de armă.
Art. 52. – Se va evita, pe cât posibil, uzul de armă împotriva minorilor, femeilor şi bătrânilor.
Se interzice uzul de armă:
a)împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepţia cazurilor în care înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a unei persoane;
b)în situaţiile în care s-ar primejdui viaţa altor persoane ori s-ar viola teritoriul, spaţiul aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin.
Art. 52. – Se va evita, pe cât posibil, uzul de armă împotriva minorilor, dacă vârsta acestora este evidentă sau cunoscută, femeilor, bătrânilor şi persoanelor cu handicap vizibil, precum şi în situaţia în care s-ar primejdui viaţa altor persoane, cu excepţia:
a) cazurilor în care se înfăptuieşte un atac armat izolat sau în grup împotriva persoanelor prevăzute la art. 47 lit. a) şi b);
b) situaţiilor prevăzute la art. 47 lit. j) şi k).
Se interzice uzul de armă:
a) în situaţia în care s-ar viola, în mod intenţionat, teritoriul, spaţiul aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin;
b) împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepţia cazurilor în care înfăptuiesc un atac armat izolat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a unei persoane.
Art. 521. – Uzul de armă executat în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de prezenta lege înlătură caracterul penal al faptei şi răspunderea materială a personalului instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale.
Art. 522. – Instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale au obligaţia de a pregăti personalul autorizat să deţină, să poarte şi să folosească arme de foc cu privire la condiţiile utilizării acestora şi de a institui testări teoretice şi practice periodice ale acestui personal.
Art. 523. – Prevederile art. 46 – 52 se aplică inclusiv instituţiilor care au încadrate persoane care ocupă funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice, înarmate cu arme de foc, în situaţiile în care uzul de armă nu este reglementat prin lege specială.
sursa foto: aradon.ro