Un handicap e legat de o deficienta care poate fi mentala, fizica sau senzoriala. Aceasta deficienta determina limitari functionale si/sau probleme sociale de integrare/adaptare.
Handicapurile au in comun unele caracteristici, dintre care permanenta sau durabilitatea; cel mai des, handicapul e pe viata, chiar daca exista handicapuri care se instaleaza progresiv sau au o evolutie discontinua.
Tratamentele medicale sau chirurgicale posibile au cel mai adesea drept consecinta unica limitarea sau evitarea agravarii lui. Totusi, intr-un viitor apropiat, se intrevede posibilitatea de vindecare a unor handicapuri de cauza genetica apeland la terapia genetica.
Se disting mai multe tipuri de hqandicap:
handicapuri mintale si psihoafective: se caracterizeaza prin dificultati mintale sau psihice in infruntarea situatiilor vietii de zi cu zi;
handicapurile motorii: se definesc prin disfunctia sau reducerea activitatii fizice ale unui individ si afecteaza membrele, trunchiul sau capul;
handicapurile senzoriale: care afecteaza vederea si auzul.
Handicapurile sau diazibilitatile pot aparea in orice moment al existentei, inainte sau dupa nastere, in mod brusc sau progresiv. Factorii responsabili sunt numerosi:
– Inainte de nastere. Aproximativ 60 % dintre malformatiile prezente la nastere (congenitale) nu au o cauza cunoscuta. Cauzele cunoscute pot fi: a) genetice: handicapul poate fi datorat prezentei in celule a unui numar anormal de cromozomi in plus sau minus, sau a unui cromozom sau a unei gene anormale (miopatie, albinism); b) infectioase: handicapul copilului e legat de prezenta unei boli infectioase la mama, susceptibile sa contamineze embrionul sau fatul si sa determine malformatii (rubeola congenitala, toxoplasmoza…); c) toxice: multe medicamente nu sunt recomandate in timpul sarcinii, in special in primele 3 luni, deoarece sunt responsabile de producerea de malformatii. Unele substante, cum ar fi alcoolul si tutunul, si-au dovedit toxicitatea.
Sunt in curs studii pentru identificarea riscurilor de malformatii congenitale legate de expunerile la substante la locul de munca (solventi organici, gaze anesteziante, pesticide, plumb etc.). Pot fi implicati si alti factori, cum ar fi expunerea la radiatii ionizante.
– In timpul travaliului. O nastere prematura, un travaliu dificil pot fi responsabile de un handicap la copil, dar adesea e dificil de a face diferentierea intre ceea ce tine de travaliu si ceea ce tine de anomaliile dezvoltarii fetale din timpul sarcinii.
– Dupa nastere. Handicapul care survine dupa nastere are cel mai frecvent o cauza traumatica in urma unui accident casnic (la domiciliu, in timpul liber), unui accident de circulatie sau de munca. Dar cauza sa poate fi de asemnea genetica. Intr-adevar, unele boli genetice se releva dupa nastere, cateodata tardiv (coreea Huntington apare spre varsta de 50 de ani).
Cauza handicapurilor poate fi de asemenea si infectioasa (poliomelita). In fine, unele handicapuri sunt legate de imbatranirea fireasca a individului (scaderea sau pierderea vederii sau auzului, handicap motor sau mental) si fac ca viata de zi cu zi a persoanelor in varsta sa fie din ce in ce mai dificila.
Masurile de prevenire a diazibilitatilor actioneaza la diverse niveluri, in functie de natura riscurilor. Astfel, unele masuri sunt luate inaintea conceptiei, altele in timpul sarcinii si ultimele o data cu nasterea. Inaintea conceptiei, vaccinarea impotriva rubeolei a fetitelor si femeilor tinere neimunizate permite evitarea rubeolei congenitale.
De altfel, sfatul genetic permite evaluarea riscului aparitiei unui handicap, atunci cand parintii au cunostinta de existenta unor handicapuri in familie sau cand au avut deja un copil handicapat.
In timpul sarcinii, printr-o supraveghere permanenta se pot observa o intarziere in cresterea intrauterine a fatului, semne de suferinta fetala sau o malformatie congenitala si se poate decide, daca e necesar, o nastere prematura sau o interventie chirurgicala imediat dupa nastere.
Dupa nastere, vaccinarea impotriva poliomelitei, a rujeolei sau a oreionului are drept consecinta evitarea sechelelor cateodata redutabile. Exista si alte forme de prevenire a handicapurilor, de exemplu prevenirea accidentelor casnice. La adult accidentele ce survin in timpul muncii, pe strada sau in timpul liber sunt responsabile de traumatisme importante, in fiecare an. Se iau masuri pentru reducerea cat mai drastica a acestor riscuri: purtarea obligatorie a centurii de siguranta in masina, a castii pe motocicleta, limitarea vitezei, interzicerea bauturilor alcoolice si a medicamentelor nerecomandabile la volan, masuri de protectie adaptate fiecarui domeniu profesional.
