Pentru a nu da apă la moară celor care știu să se cațere pe tricolor (atât cel românesc, cât și cel maghiar), falșii patrioți de duminică, Prof. Dr. Alexandru Diaconescu revine cu câteva precizări referitoare la expunerea Sacrei Coroane a Sfântului Rege Ștefan al Ungariei în Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca. Reproducem textul ca atare cu precizare că eu, Victor Lungu, sunt “vinovat” de publicare, aflând ulterior că textul îmi era destinat ca informare pe subiect pentru emisiunea pe care, împreună cu prietenul Sandu Diaconescu, vă invit să o vizionați marți 28.11.2017, de la orele 19.00, pe NCN Cluj.
“Textul care a apărut ieri nu era menit publicării, ci a fost un draft de informare pentru mai mulţi amici din presă, cu scopul de a le furniza nişte date pe care să-şi fundamenteze comentariile. De aceea nu a fost cizelat şi nici nu a conţinut o serie de precizări, necesare pentru cititorul neavizat. Nu retractez nimic din ceea ce am scris, dar în mod public aş dori să precizez câteva aspecte cu caracter general.
Expunerea publică a Coroanei Ungariei Mari la Cluj-Napoca nu este o crimă în sine. Ca arheolog şi istoric de artă am toată admiraţia şi respectul pentru acest artefact, pe care abia aştept să-l pot examina în detaliu. De asemenea înţeleg sentimentul de mândrie şi de pietate pe care orice maghiar îl are pentru coroana veche de 1.000 de ani şi care reprezintă continuitatea unei alcături politice, care într-o formă sau alta a depăşit vicisitudinile timpului. Numai că momentul expunerii ei aici a fost ales greşit şi sper ca o confruntare de idei să nu fie escaladată cu ocazia Centenarului Mariii Uniri până la evenimente de genul „Charlie Hebdo”. După părerea mea tragedia de la hebdomadarul francez s-a născut şi din aroganţa victimelor, care au insistat să ridiculizeze credinţa şi cultura altora, în numele libertăţii absolute de exprimare.
Ca ardelen, născut, crescut şi educat în Cluj, am învăţat să respect un dicton (pe care îl reproduc într-o formulă mai elegantă decât cea originală): „de cele sfinte şi de femeia celuilalt să nu te legi!”. Noi am deprins aici în Ardeal un modus vivendi, similar întru-câtva celui elveţian. Să convieţuieşti într-un spirit tolerant este poate mai greu de înţeles la Bucureşti sau la Budapesta, unde majoritatea absolută domină. În sec. XVI principatul Transilvaniei a fost cel mai democractic stat al Europei, unde toate religiile şi confesiunile au fost acceptate şi admise (tolerate). Dar tot aici la 1848 s-au produs atrocităţi greu de descris. Prin urmare trebuie să fim conştienţi că orice glumă proastă, provocare sau instigare, riscă să destabilizeze un echlibru fragil. Spre exemplu, nu sunt de acord cu gestul elevei care s-a împodobit cu tricolorul românesc exact de ziua maghiarilor şi a defilat astfel prin faţa colegilor ei din secuime. În orice alt moment poate că gestul nu ar fi iritat pe nimenea. La fel, dacă expoziţia cu Coroana Ungariei mari ar fi fost vernisată la Cluj prin august, de exemplu, poate că nu atrăgea atenţia publicului larg. Acum s-au şi găsit deja nişte hâtri, care să-mi sugereze ca muzeul clujean să trimită la rândul său omologului din Budapesta tot o replică, cea a opincii pusă în 1919 pe parlamentul maghiar de către trupele române. Opinca „s-o fi pierdut, sau s-o fi stricat, ca de obicei la noi, da’ de o replică tot facem rost”. Evident, au continuat ei cu subînţeles, ar trebui cerut ca piesa să fie expusă acolo de 15 Martie!
Nu cred că aceasta ar fi o soluţie. Dimpotrivă, trebuie să manifestăm tact în relaţiile dintre noi, evitând provocările, şi mai ales să ne respectăm reciproc opiniile, tradiţiile şi „cele sfinte”. Personal nu pretind din partea vecinilor, colegilor, sau amicilor mei maghiari, o loialitate entuziastă faţă de statul român, aşa cum cer unii pe la tot felul de posturi de televiziune din capitală. Vorba aceea: „if you want loyalty buy youself a dog” (Little Axe). Prefer atitudinea cinstită a celui care îmi spune franc în faţă că pentru el 1 Decembrie nu este un prilej de bucurie, dar că îmi respectă sărbătoarea. Nu cer loialitate, ci doar lealitate faţă de statul român şi respect dreptul altuia de a simţi diferit de mine. Având în vedere acest context delicat, am atras atenţia asupra inoportunităţii expunerii Coroanei Ungariei Mari la Cluj-Napoca tocmai de sărbătoarea Marii Uniri. Cred că altele sunt priorităţile noastre în ceea ce priveşte întâmpinarea Centenarului. Dar despe asta, mai târziu…
Prof. Dr. Alexandru Diaconescu, U.B.B. Cluj-Napoca”