In vizor

Cata disperare poate indura o mama? Izbit de o masina pe trecerea de pietoni, fiul ei zace de peste un an prin spitale, iar sistemul nu gaseste solutii pentru recuperarea lui

Anica Sabau e o clujeanca greu incercata. Fiul ei a fost accidentat pe trecerea de pietoni, se afla in stare vegetativa si nu poate face recuperare pentru ca are nevoie in prealabil de o operatie pentru care in Romania nu exista aparatura. Ca si cum nu ar fi destul, pe langa ca de un an isi duce viata prin spitale, ingrijindu-l plina de speranta, justitia intarzie sa ii faca dreptate, iar sotul a cazut si el la pat. Accidentul s-a petrecut pe trecerea de pe strada Alexandru Vaida Voevod, dinspre Unirii, la intersectia cu Aleea Slanic, in septembrie 2014. Alexandru Sabau a fost izbit de un sofer de 20 de ani care a iesit in viteza din coloana de masini care oprisera ca sa ii dea prioritate baiatului. 

Inainte de toate acestea, Alexandru era un baiat normal care mergea la scoala si facea sport. 

“Era in al treilea an de tae kwan do, facea sport de auto-aparare. Cand s-a intamplat accidentul, el venea de la antrenament. Nu era de nota zece, avea rezultate medii. Era un copil vesel, mai plinut. Avea 1,6 metri si 68 de kilograme. In primele sase luni dupa accident a slabit undeva la vreo 20 si ceva de kilograme, si apoi, de cand stau cu el in spital, a pus la loc. Pana nu s-a externat din spital nu imi puteam face hartiile de angajare ca insotitor, dupa care am demisionat de la locul de munca si, din luna mai, lucrez ca insotitor, angajat la primarie”, povesteste Anica Sabau. 

La cateva luni de la accident, baiatul a fost externat, cu traheostoma, sonda urinara si alte accesorii care sa il ajute sa ramana in viata. A urmat o infectie urinara, de la sonda.

“Nu stiam sa il ingrijesc. Va dati seama cat de greu a fost: eu am crescut un copil normal, fara probleme. Cand a facut infectia, am chemat salvarea si am fost internati la Pediatrie II. El are un sunt (dispozitiv care se monteaza pentru derivarea circuitului sangvin pe alte cai circulatorii decat cele normale, n. r.) de la creier pana in abdomen, pentru drenarea lichidului cefalo-rahidian. In octombrie acesta s-a infundat si a trebuit sa revenim ca sa il desfunde. Din 4 ianuarie suntem la Neuro-Chirurgie. Intre timp am mai fost pentru aceeasi problema la spital”, povesteste mama baiatului. 

O alta problema este functionarea lenta a sistemului digestiv. 

“El nu e in stare vegetativa totala. Pe mine ma intelege, l-am invatat sa imi raspunda prin clipirea ochilor, s-a intamplat sa imi spuna si cu gura cate ceva. Am lucrat o vreme cu un kinetoterapeut o vreme, il duceam eu pana acolo si chiar am observat ca incepe sa raspunda pe partea dreapta la comenzi, prin deschiderea sau inchiderea pumnului sau prin indoirea genunchiului”, a continuat ea. 

Progresele s-au oprit insa aici, pentru ca au survenit o serie de probleme de ordin medical care au impus oprirea acestor exercitii de recuperare. 

“Raspunde la anumiti stimuli, dar nu cum era inainte”, subliniaza mama baiatului. 

Diagnosticul cu care tanarul a fost internat initial, dupa accident, a fost de traumatism cranio-cerebral, cu multiple leziuni pe creier, pe partea stanga. A urmat o operatie prin care specialistii i-au extras o parte din osul craniului din zona afectata pentru a diminua presiunea inregistrata pe creier. Dupa cateva luni, i s-a facut cranioplastie, moment in care i s-a montat si suntul, pe partea dreapta, pentru drenarea creierului si evitarea hidrocefaliei. Infundarea dispozitivului de mai multe ori a dus la alte interventii chirurgicale. 

“Medicii nu prea ii dau multe sanse de recuperare. Ei imi spun ca trebuie sa ma impac cu ideea, ca asta e, dar stiti, ca mama, nu ma pot impaca. Ei nici nu stau sa il vada, sa observe ce reactii are, mai mult ma intreaba pe mine, care stau mereu cu el si observ ce apare nou. Saptamana trecuta, de exemplu, i-au aparut niste cheaguri la plamani. Au fost indepartate, ieri i-au scos drenul. Mi s-a spus ca astea apar de la faptul ca este imobilizat la pat. Nu mi s-a spus daca se pot face operatii sau terapii de recuperare. Eu am trimis toate hartiile la niste apropiati din Germania, sa le trimita la mai multe spitale de acolo, sa vada daca ne-ar putea primi pentru recuperare”, adauga mama lui Alexandru. 

Una din cele mai mari probleme a aparut in urma utilizarii traheostomei pentru o lunga perioada si se numeste stenoza subglotica de grad IV. 

“Ar avea nevoie de reconstructie traheo-laringiana. Folosirea prea indelungata a dispozitivului a dus la o vindecare nefireasca a unor tesuturi, asa ca, atunci cand s-a incercat o operatie de extragere a lui, s-a constatat ca a crescut mult tesut si caile respiratorii sunt inchise, probabil si corzile vocale la fel. La Spitalul de Pediatrie, specialistii de la ORL au incercat sa elimine traeostoma, am facut comanda pentruun dispozitiv din America, insa, dupa ce l-au deschis s-a constatat ca stenoza e foarte mare. Mi s-a spus ca nu exista la noi aparatura ca sa poata vedea o eventuala operatie. E o zona cu multi nervi si e prea riscant, daca se atinge ceva gresit pot sa ii ramana plamanii paralizati si sa respira doar ventilat”, a explicat clujeanca. 

Baiatul a reusit sa respire spontan, asa incat ventilatorul care il ajuta acum e fixat doar pentru 45% din capacitate si are doar rol preventiv, de a preveni alte posibile complicatii. 

“Am incercat sa vorbesc cu specialisti de la centre de recuperare sa ne primeasca acolo, insa mi-au zis ca nu se poate cu problemele pe care le are cu respiratia. Nu se poate face recuperare cu traheostoma. Am fost la Zalau, la Centrul “Acasa” sa vorbesc cu cei de acolo. Am vorbit si cu o specialista de la Oradea. Mi s-a spus ca, daca reusim sa scapam de traheostoma, sa sun si sa fac programare. Acolo se face multa recuperare in apa si apare riscul de a se ineca. In plus, avand traheostoma, se pune problema existentei unor instalatii de oxigen in spital. In Romania, nu exista spitale pentru asa ceva”, suspina mama baiatului. 

Femeia are in vedere si inceperea demersului de a obtine decontarea costurilor unui tratament in strainatate decontat de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CAS), prin formularul E112. 

“Asteptam un raspuns de la spitalele contactate in Germania, e nevoie de acordul unei unitati ca il poate primi acolo. Toate problemele care au aparut pe parcurs i-au impiedicat pe medici sa il aduca intr-o stare stabila. Recent i s-a descoperit si o infectie in lichidul cefalo-rahidian…”, a mai spus ea. 

Alexandru Sabau e singur la parinti. 

“L-am avut la aproape 37 de ani, a venit pe lume fara probleme, fara tratament. Asa a vrut Dumnezeu. De asta eu nu imi pierd speranta. A fost o minune ca mi l-a dat Dumnezeu, faptul ca e in viata e, din nou, un miracol. Eu cred ca Dumnezeu mai are surprize pentru noi. Altfel, nu ajungeam aici”, a spus Anica Sabau. 

Familia baiatului e simpla. Mama a urmat Liceul de Chimie si a lucrat in principal in alimentatie. Ultimul loc de munca a fost la Infinity Games, unde era casier incasator. Sotul a lucrat pana in decembrie la primarie, a fost angajat ca paznic pe lac, in cadrul Asociatiei Vanatorilor si Pescarilor din cadrul institutiei. 

“In decembrie s-a inchis lacul unde a lucrat. El a suportat mult mai greu necazul care s-a abatut asupra noastra. A stat mult singur acasa, eu fiind zi si noapte in spital, cu baiatul. Acum e si el in spital, a alunecat pe o panta si s-a ales cu o semi-paralizie si s-a constatat ca are inima foarte slabita. Are 52 de ani, cumnata mea se ocupa mai mult de el, la Medicala I. Am avut 25 de ani de casnicie pe care i-am dus, cu bune si cu rele”, a marturisit ea. 

Veniturile reduse nu i-ar permite o eventuala deplasare in strainatate, insa e hotarata sa faca orice pentru asta, sa mearga pana in panzele albe pentru fiul ei. 

“Eventual, imi caut de lucru acolo unde il poate trata pe baiat, ca sa ma intretin. M-ar mai ajuta si familia, desi nu o duc nici ei stralucit. Eu provin dintr-o familie foarte unita. Suntem oameni modesti, mai am doua surori, iar copiii nostri au crescut impreuna”, a adaugat ea. 

Ca si cum nu ar fi destul, Anica Sabau nu a avut nici macar multumirea sa vada ca i se face dreptate. Nu l-a cunoscut pe cel care i-a lovit baiatul, nu a cautat-o niciodata, iar cazul se afla inca in cercetari. 

“M-a sunat mama lui, de vreo doua ori, chiar dupa accident, sa imi spuna ca ii pare rau si sa inteleg ca si baiatul ei e tanar si ca nu a vrut. La momentul acela, pe mine m-a suparat mai mult, nu m-a ajutat. Ce sa inteleg? Copilul meu traversa pe zebra, masinile oprisera ca sa il lase sa treaca, cand tanarul acela a iesit din coloana (era banda intai la coborare) si l-a izbit. Nu era semafor, am inteles ca dupa asta s-a instalat un semafor. Am inteles ca exista ca proba si caseta cu inregistrarea accidentului, nu stiu daca as putea sa ma uit. Am avocat, chiar luna trecuta am fost si eu la politie, am inteles ca s-a trimis cazul la procuratura. Pe vinovat il cheama Sancraian Paul, e tot din Cluj. Inca se tot fac cercetari, avocatul meu crede ca doar prin aprilie-mai vor fi date concluzii. Nu ma pricep, sunt proceduri care trebuie urmate, dar cred ca toate probele necesare sunt acolo. Si de la Medicina Legala s-au transmis datele catre politie in vreo luna-doua. Dupa externarea copilului am dus toate hartiile la avocat, iar el a facut nu o plangere, ci mai multe, ca sa dea drumul la dosar, sa incheie cercetarea, ca sa putem incepe procesul. Nu stiu de ce s-a tras de timp atata”, apreciaza ea. 

Cei care vor sa ajute pe Anica Sabau pot sa o sune la numarul 0755191421. 

„Eu nu vreau neaparat ajutor financiar. Poate sunt oameni care cunosc unde se poate face operatia, sa imi dea o indrumare. Eu nu pot sa stau pe Internet. Aveam acasa, dar, acum, viata mea e ca si cum as fi la o inchisoare. M-am rupt de lume, ma ajuta nepoatele. Prioritatea mea e copilul. Urgenta e si operatia de eliberare a cailor respiratorii, dar si recuperarea, pentru ca, daca nu se face la timp, organismul devine afectat iremediabil. Cu cat sta mai mult nemiscat, cu atat se atrofiaza oasele, muschii, incheieturile… Imi da putere faptul ca il vad, faptul ca l-am invatat sa imi zambeasca, faptul ca imi recunoaste vocea si are miscari care arata asta”, a spus mama lui Alexandru. 

Oficialii CAS Cluj au precizat ca in asemenea cazuri se cere urmata o anumita procedura pentru a solicita decontarea tratamentului in strainatate prin formularul E112

„Trebuie sa isi identifice o clinica din strainatate care ii accepta pentru operatie. Mai intai insa, trebuie sa vada daca se preteaza la eliberarea Formularului E112. Trebuie sa se prezinte la CAS Cluj si sa ia legatura cu medicul-sef al institutiei pentru consiliere in acest sens”, a precizat Crina Grozav, purtator de cuvant al institutiei. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *