Oamenii impartasesc adesea ideea gresita conform careia cuvantul “pornografie” a fost creat de vechii greci in timpul dezvoltarii civilizatiei si limbii lor scrise – intre anii 1000 si 300 i.e.n. Nimic nu este mai departe de acest adevar.
Desi in greaca veche exista numeroase exemple scrise ale cuvantului “porne”, care se refera la o anumita categorie de prostituate, iar guvantul “graphia” se refera la cuvintele scrise, la picturi murale, poeme sau desene, cuvantul “porne-graphia” sau “pornographia” nu apare pe tablitele, pergamentele, papirusurile, inscriptiile sau pe alte obiecte din Antichitate. Nici romanii nu cunoasteau acest cuvant. Nu exista in limba latina, care era tributara limbii grecilor, dar nici in vreo alta limba din Antichitatea clasica.
Absenta unui cuvant specific, care sa indice scrieri, piese de teatru, obiecte din ceramica, statui sau fresce cu caracter explicit sexual, nu inseamna ca artistii greci si romani din lumea antica nu creau asemenea opere. In ciuda distrugerilor masive provocate de fanaticii religiosi si de alti “sexofobi” (oameni exagerat de pudici, care au o fobie sau nutresc o ura profunda fata de tot ce tine de sex) care au incercat sa stearga de pe fata pamantului toate operele de arta cu tematica sexuala din Antichitate, numeroase opere de acest gen au fost descoperite pe tot cuprinsul Imperiului Grec si Roman. Sute pot fi astazi admirate in muzeele din intreaga lume. De fapt, artistii Antichitatii au creat o multitudine de opere de arta cu caracter explicit sexual inca din timpurile lui Homer (800 i.e.n.) pana la caderea Omperiului Roman de Apus (500 e.n.).
Cat despre motivul pentru care vechii greci si romani nu au creat un cuvant specific, care sa defineasca arta cu caracter explicit sexual, acesta este evident. Zugravirea trupurilor goale si a actului sexual nu era nici interzisa, nici scandaloasa. Nimeni nu considera ca sexul era un pacat sau un lucru rusinos. Dimpotriva, goliciunea trupeasca si placerile sexului neingradit erau bine cunoscute in lumea antica si extrem de ravnite de oamenii din acele vremuri. Zeii si zeitele lor aveau nenumarate aventuri sexuale pentru a le demonstra oamenilor ca sexul era intr-adevar chintesenta vietii si a dragostei.
Numeroase ritualuri religioase, care presupuneau o gama larga de ceremonii si evenimente cu tenta sexuala, se tineau frecvent in diverse parti din lume greco-romana in onoarea celor mai fascinanti zei. Promiscuitatea dintre barbati si femei sau chiar dintre persoane de acelasi sex nu deranja pe nimeni. Era considerata doar expresia fireasca a preferintelor individuale. Cuvantul ‘homesexualitate” nu era cunoscut in lumea antica. La fel ca si in cazul cuvantului “pornografie”, existenta lui era inutila.
Incepand cu primele desene si figurine naive create de stramosii oamenilor moderni in jurul anului 20000 i.e.n., zugravirea goliciunii trupesti, a organelor si actelor sexuale este o practica bine cunoscuta in toate culturile din lume. Inca de la primele civilizatii din Sumer (3700 i.e.n.), mesopotamia, Babilon, Egipt, India si China pana la cele din Europa Occidentala, oceania, Asia, Africa, America de Nord si America de Sud, pretutindeni in lume sexul a fost prezentat in toata spendoarea lui, plasat in majoritatea cazurilor intr-un context religios.
In aceste circumstante, de ce s-ar fi gandit cineva sa creeze un cuvant specific pentru un lucru la fel de firesc cum este mancarea sau bautura, un lucru care reprezenta temelia cultelor, festivalurilor si evenimentelor religioase organizate in intreaga lume? Arta cu tematica sexuala era doar o arta si atat! Oamenii nu erau nevoiti sa cenzureze organele genitale sau sa faca diferenta intre arta “sacra” si “profana” si nici nu trebuiau sa eticheteze arta sexuala ca fiind obscena sau imorala.
Din pacate, dupa 4000 de evolutie culturala magnifica, ce a dat nastere unor monumente uluitoare si opere de arta necenzurate, inspirate de fericirea si libertatea sexuala, Antichitatea avea sa traiasca o experienta greu de conceput: nasterea unei noi religii bazate si pe reprimarea sexuala: crestinismul.
In jurul anului 410 e.n., cu cateva decenii inainte de caderea oficiala a Imperiului Roman de Apus, scrierile unui episcop crestin, Augustin din Hipona, Africa de Nord – Sfantul Augustin – au inceput sa raspandeasca ideea naucitoare potrivit careia “Sexul nesatios este dusmanul Domnului”. Acest concept a fost creat ca sa distruga si sa inlocuiasca religiile Imperiului Roman dintr-un motiv simplu: oferea pretextul jefuirii a mii de temple pline de bogatii si aur inchinate zeilor si zeitelor care considerau sexul neingradit drept o forta pozitiva. La inceput crestinismul, noua religie, nu a atras masele de cetateni romani si nici pe asa-zisii barbari care au invadat imperiul la scurt timp dupa caderea sa. Se continua pana spre anul 900 e.n. venerarea cultelor antice si practicilor sexuale neingradite.
Dupa perioada cruciadelor (1000-1200 e.n.), pentru ca puterea Bisericii devenea agresiva si cotropitoare, Papa Inocentiu al IV-lea a aplicat lovitura de gratie libertatii religioase si sexuale, infiintandin jurul anului 1260 Sfanta Inchizitie. Aceasta institutie religioasa, alcatuita dintr-un grup de clerici, avea menirea sa distruga tot ceea ce papa numea “erezie” – toate culturile vechi si noi si, fireste, toate practicile sexuale “nesanatoase”. Dupa nenumarate masacre si torturi inimaginabile, actele cumplite ale Inchizitiei a starnit in cele din urma reactii de impotrivire, care au dus la aparitia uneia dintre cele mai infloritoare epoci din istoria omenirii – Epoca Renasterii.
Marii artisti ai Renasterii au zugravit in operele lor magnifice perfectiunea trupului uman, surprins intr-o goliciune sublima. Trubadurii provensali au inceput sa cante poeme de dragoste curtezanelor si doamenlor singure, scriitorii au scris capodopere in care au descris, in limba lor, aventuri amoroase de o savoare uluitoare. Dar – pentru ca tot mai multi barbati si femei se dedau placerilor origiastice si aventurilor “pacatoase” – Sfanta Inchizitie a Bisericii Catolice a inceput sa-i arda pe rug pe “pacatosi” in numele moralitatii.
Dupa ce Martin Luther s-a desprins de Biserica catolica in anul 1517, mai multi artisti europeni au creat si au distribuit lucrari cu caracter explicit sexual. Arta explicit sexuala incepe sa devina cunoscuta in secolul al XVIII-lea – Epoca luminilor – cand filozofia libertatii a stat la baza revolutiei din America si Franta. Deorece cuvantul “pornografie” nu fusese inventat, aceste opere se incadrau in arta denumita generic “arta libertina”, indiferent de valoarea lor artistica.
Cuvantul “pornografie” a fost pus pe piata ideilor de catre jurnalistul francez Restif de La Bretonne in jurul anului 1760 prin lucrarea despre prostituatele Parisului “Le Pornographe”. Restif a ales cuvantul grec “porne” pentru prostituatele de rand (nereligiase), dar din motive fonetice a transformat cuvantul respectiv in “porno”, iar titlul studiului sau a devenit “Pornograful”. La vremea respectiva cuvantul “pornografie” nu capatase canotatii negative, ci dimpotriva, suna cosmopolit si incitant.
Profitand de infrangerea Bisericii si de expansiunea tiparului, nenumarate ilustratii, publicatii, carti, harti, obiecte, piese de teatru, satire si cantece – toate avand un caracter explicit sexual – s-au raspandit printre cetatenii din toate clasele sociale. Pornografia era un cuvant nostim, care descria pur si simplu emanciparea sexuala prin intermediul textelor, instrumentelor si artei promotionale.
.ro