Editorial

Când politicienii români sunt preocupați cum să-și salveze ce au furat în loc de bunăstarea românilor, de ce să ne mirăm că investitorii ne ocolesc?

În ultimii doi ani, în Transilvania, s-au inaugurat două cioturi de autostradă însumând maximum 30 de kilometri. Aceștia se adaugă la cei 52 de kilometri inaugurați prin 2009 sau 2010 – că nici nu mai contează. Și mai sunt niște cioturi de autostradă, un fel de piste de aterizare/decolare, care pornesc de nicăieri și se opresc niciunde, care completează vasta infrastructură rutieră din Transilvania pe undeva pe la vreo 200 de kilometri de așa ceva. Poate mă înșel cu vreo 10-15 kilometri, cui îi pasă? Discutăm nu de cantități, ci despre utilitate – cum folosesc aceste cioturi de autostradă vreunui investitor?

Nicicum.

Mai ales că, în mentalitatea schizofrenică a Grupului Infracțional Organizat care se joacă de-a guvernarea, a avea autostrăzi înseamnă că “Multinaţionalele vor pleca”. Așa a declarat de curând Lucian Șova asistatul mintal de la Transporturi (că ministru e prea mult să-i zic).

“Este o reţea de autostrăzi minunată în Occident. De ce au venit multinaţionalele aici? Au venit că sunt salarii mici. Când o să avem autostrăzi, o să avem salarii mari. Şi toți vor pleca. Către alte zone fără autostrăzi, dar cu salarii mici.”

Cu așa o mentalitate de ce să ne mirăm că pe plan național nu s-a făcut nimic pe infrastructură, că se roagă cei de la Reanault-Dacia de ani de zile, degeaba, să li se facă o autostradă, dar Grupurile Infracționale Organizate care se joacă de-a guvernarea, din 89 încoace, sunt mai preocupate să încalece instituțiile statului de drept, să-și pună la dispoziție Justiția și să-și creeze privilegii salariale și legislative, decât să se ocupe de bunăstarea românilor așa cum au jurat la învestire.

La fel e și pe plan local. Și la Cluj se bate din gură, dar interesul personal primează față de cel public. Din 2006 s-a promis un pasaj peste calea ferată la Jucu și de acesta s-a ales praful de pe tobă. Din 2012 se promite extinderea linie de tramvai către De Longhi (și, în funcție de populism: Apahida, Florești) și nu s-a montat nici măcar o traversă.

Și câte și mai câte. Tot ce era de promis s-a promis, nimic nu s-a făcut, dar tot mai apare câte o jigodie care să mai promită ceva. Și amărâții îl cred.

Dar nu și investitorii străini.

De aceea, după doi ani de când Mercedes a decis să investească pentru a doua oară în Ungaria, evitând România, a venit şi rândul BMW să anunţe construcţia unei fabrici în ţara vecină și nu la noi. Din cauza unor jegoși moral, România ratează o nouă oportunitate: pe 31 iulie, BMW și-a anunţat decizia de a aloca un miliard de euro pentru construcţia unei fabrici în Ungaria, la Debrecen, nu în România.

“Debrecen este locul ideal pentru ca BMW Group să îşi extindă reţeaua de producţie. A fost ales în primul rând pentru infrastructura foarte bună, conexiuni logistice adecvate şi proximitatea reţelei de furnizori exitenţi. Personalul calificat din zona locală a fost un alt avantaj cheie”, a menţionat BMW într-o notă transmisă presei din România – care a întrebat cum de a fost aleasă Ungaria ca destinaţie a acestei investiţii.

Presa românească trebuia să-l întrebe pe asistatul mintal Lucian Șova cum e cu investitorul care fuge de infrastructură!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *