Acum o saptamana, Ziar de Cluj a tras un semnal de alarma cu privire la riscurile la care se expun clujenii care aleg sa se plimbe pe malurile Somesului. Intre timp, in cursul zilei de azi, pe modelul de saptamana trecuta, am facut o scurta plimbare pe Canalul Morii pentru a vedea cum se prezinta.
Istoria Canalului Morii dateaza din 1558, cand in 16 aprilie, Consiliul Orasenesc al Clujului, decide prelungirea Somesului Mic, printr-un brat de apa sapat in pamant. Decizia a fost atunci luata pentru a moderniza urbea, prin implementarea mai multor mori de apa care sa faciliteze comertul si dezvoltarea economica a orasului de pe Somes. Din pacate, proiectul nu a rezistat mult, pentru ca, pana in 1933, toate morile de pe canal au fost demolate. Ulterior, canalul, nemaiavand nicio intrebuintare, a fost lasat in paragina iar de la un brat de rau amenajat cu pietris, nisip si pesti, acesta s-a transformat treptat intr-o apa curgatoare mizera, unde doar din cand in cand isi mai gasesc habitat, cu un curaj fara margini, ratuste.
La pas marunt pe strada Arges
Vis-a-vis de Liceul Nicolae Balcescu, primul lucru care iti sare in ochi sunt masinile parcate aiurea pe cele doua trotuare ale strazii Arges. In curtea liceului, nici picior de copil desi portile sunt larg deschise. Mergand mai departe, putem lesne observa cum vechile podete s-au transformat in locuri de depozitare a deseurilor. Vegetatia crescuta haotic si mizeriile aruncate, cel mai probabil de cei care construiesc in zona un frumos bloc intre case, blocheaza efectiv cursul canalului, transformandu-l intr-o balta cafenie.
Problemele semnalate acum o saptamana pe malurile Somesului, par a fi trase la indigo si pe Canalul Morii. Si aici parapetul de protectie este distrus, ceea ce este cu atat mai ingrijorator cu cat suntem langa o scoala. Grinzile de beton ce pe vremuri protejau pietonii, acum sunt doar nite fiare ruginite, rupte, mancate de vreme. Din loc in loc, acele grinzi nu mai sunt orizontale ci de-a dreptul verticale. Multe dintre ele, desprinse si rupte, au alunecat spre rau iar altele lipsesc cu desavarsire.
Nici petele de culoare nu lipsesc de pe malurile Canalului Morii. Undeva, intr-o bucata de fier ce candva sustinea o grinda de beton, cel mai probabil niste copii, au atasat o punga de chips-uri. In toata imaginea dezolanta a Canalului, punga de culoare rosie e singura care mai iasa in evidenta. Mai jos, pe cursul canalului, in contrast cu chistoacele de pe mal, o punga de un leu pluteste in voie. Cu toate acestea, cea mai interesanta imagine pe care o poti surprinde pe malurile canalului de pe strada Arges, nu sunt nici pungile aruncate in apa, nici bucatile imense de fier ce pericliteaza siguranta trecatorilor, ci excrementele de toate formele al caror miros imbietor, completat cu imaginea dezolanta a gardului de beton, ne dau imaginea delasarii in orasul de 5 stele. Primarul vede numai partea de glamour a orasului, sclipiciul. Cand vine vorba de mizerie, orbeste, sau altii sunt rau-voitori si nu vor sa vada numai sclipiciul…