Saptamana trecuta, biroul meu a fost spart de hoti. Niste hoti mai speciali, care nu au furat nimic. Poate ca mi-au dat un avertisment, poate ca au cautat ceva anume, poate ca mi-au plantat niste microfoane. Dar a fost ceva grav. O agresiune. Ideea e ca NIMENI din presa locala, niciun coleg macar nu m-a sunat sa ma intrebe de sanatate sau daca poate ajuta cu ceva. Niciun politician sau vreun om de afaceri nu a sunat macar din politete sa ma sustina.
Nu e ca si cum as fi avut nevoie de asta, dar un gest care sa dovedeasca faptul ca inca suntem oameni ar fi contat. Am primit multe amenintari la viata mea, nu ma mai sperie ca la inceputuri un asemenea lucru, dar ar fi contat.
Fiindca ori de cate ori a fost nevoie de mine intr-un demers ce a vizat o cauza a mass-media, am fost prezent. Ei bine, rasplata a fost zero.
Intr-un oras cu multi ipocriti sadea, inteleg foarte bine (si simt) ca sunt multi care nu ma au la suflet, care ma injura de mama si de tata si de sanatate, suparati pe faptul ca i-am criticat nu stiu cand sau care sunt invidiosi probabil pentru tafna pe care o mai afisez cateodata cu nonsalanta.
Obisnuit sa lupt mereu solitar, nu plang pe la colturi ca politicienii nu ma iubesc. Multi dintre ei au inteles ca sunt un critic onest, altii, mai putini, mai prosti, nu vor intelege niciodata rolul presei. Dar astia nici nu vor face vreodata „succesuri” in politica.
In numai un an de zile, Ziar de Cluj s-a impus pe piata drept o publicatie interesanta, critica cu puterea si opozitia, cu abordari surprinzatoare. Suntem foarte urmariti pentru incisivitate, pentru faptul ca criticam dur, dar, mai ales, si asta surprinde, pentru ca ajutam cu eficienta. Ne-am implicat in cauze sociale fara sa ne oprim numai la a expune o situatie extrema sau trista, ci cautand si rezolvarea ei.
Din punct de vedere editorial si tinand cont mai ales de ceea ce se intampla in presa romaneasca, am ales calea cea mai grea. A anchetelor, a reportajului, a analizei, a subiectelor cu cat mai multe perspective. Am lasat la o parte stirile cu morti si accidente, calea usoara.
Pentru un ziar local nou si cunoscand asteptarile pe care publicul le avea de la mine dupa ce am creat Citynews, ma bucur ca am pariat pe jurnalism.
El ne-a salvat acest proiect, jurnalismul incomod ne-a adus traficul pe care il avem azi sau faptul ca lumea vorbeste despre articolele noastre, datorita jurnalismului incomod si proaspat am ajuns ziarul local numarul unu la fanii de pe Facebook cu 28.000 de oameni care se informeaza zilnic de la noi prin aceasta platforma de social media (azi am depasit Stiri de Cluj la acest capitol, mai exista un ziar tanar pe care nu il voi considera, cu tot respectul, concurent, pana nu va afisa statisticile trafic.ro sau sati.ro la vedere).
E timpul pentru inca un pas. Sa ne consolidam si independenta financiara. As putea alege calea usoara, a limbilor in fund catre mai marii administratiei locale sau judetene. Ati vedea dintr-o data „realizari” mascate in articole false, cu jurnalism alterat, si banii ar curge „pe partea economica”.
Dar am ales calea mai grea, prezentandu-ne in mod onest ofertele de publicitate la companiile clujene. Saptamanal, echipa mea de vanzari viziteaza minim 50 de societati comerciale, prezentandu-le oportunitati de reclama, aratandu-le dovezile traficului nostru sau a faptului ca tiparim si difuzam in fiecare week-end 50.000 de exemplare din saptamanalul tiparit Cluj 100%. Cu o presa locala muribunda, nu-i greu de inteles de ce societatile comerciale clujene au uitat sa mai consume publicitate: caci nu au eficienta reclamele difuzate in unele ziare locale. De ce? Fiindca multe dintre ele, tiparite sau online, nu depasesc ca audienta traficul unui magazin de cartier.
Dar Ziar de Cluj are audienta. Si saptamanalul Cluj 100% are audienta, o vom dovedi in curand printr-un certificat de la Biroul Roman de Audit al Tirajelor – BRAT (va fi singura publicatie clujeana tiparita care va avea atestat BRAT, ultima a fost Mesagerul de Cluj si tot eu am facut demersurile). Si trebuie sa avem rabdare, calea cea mai grea, ca sa refacem increderea in puterea de comunicare a presei si in mintile advertiserilor.
Si o sa mai deschidem inca un front. O cale si mai grea, cea mai grea, dar care imi va dovedi mie daca Ziar de Cluj e un produs sanatos si cu potential sau unul oarecare.
La sfarsitul lunii martie, vom implementa o campanie de comunicare a ziarului prin care o sa le cerem cititorilor sustinerea financiara prin contributii mici, dar lunare. Multi ne iubesc si ne sustin deja prin citiri sau prin mesaje, este momentul sa vedem daca ar fi in stare sa dea 5 euro pe luna pentru ca noi sa ramanem independenti, curajosi, obiectivi.
Tu, cititorule, o sa ai perspectiva concreta a acestui ajutor atunci cand te vei gandi daca sa contribui sau nu la existenta noastra.
In fiecare dimineata sau de 3 ori pe zi, tu, cititorule, citesti acest ziar gratis, ne critici sau ne lauzi, ti se pare ca acest ziar iti apartine. Nu te intereseaza nici ca e criza economica si ca presa a fost una dintre cele mai afectate industrii, nu ii platesti nici salariul Ioanei Oros, nu dai niciun cent pentru chiria spatiului sau pentru tipar. Tu pretinzi sa ne facem mereu datoria in mod corect, adeseori, ti se pare, draga cititorule, ca ti se cuvine sa ai acces gratuit la munca noastra.
Ei bine, eu vreau sa te intreb ce s-ar intampla daca, intr-o dimineata, Ziar de Cluj sau Stiri de Cluj sau Ziua de Cluj ar inceta sa mai existe, sa mai publice? Daca ei, ziaristii care si-au distrus sanatatea sa te informeze, ei, care te-au ajutat cand ai fost abuzat sau ti s-a facut o nedreptate, ei ce ti-au aratat cum te fura politicienii, ar disparea?
Fiti linistiti, nu vom impune taxe de citire per articol, nu vom parola sau conditiona accesul dumneavoastra la informatii. Dar vom incepe o campanie de comunicare mai… emotionala prin care sa cautam sprijin de la cel mai bun barometru pe care un ziarist il are: de la cititori. Genul asta de sustinere emotionala-financiara este practicat la case mai mari, la nume mari-mari din presa mondiala.
O sa incercam si noi. Si o sa incercam intr-un fel mai special, printr-o tehnologie ce a fost implementata foarte recent din punct de vedere tehnic si comercial, exista abia in 5 tari europene, iar una este Romania. Se numeste „sistem de plata recurenta prin SMS”. Practic, dand un SMS la un numar scurt detinut exclusiv de Ziar de Cluj, tu, cititorule, daca vei dori acest lucru, vei putea adauga la factura 5 euro lunar, mica ta contributie imensa la consolidarea produsului nostru. Astfel, in fiecare luna, operatorul tau de telefonie va adauga pe factura acest serviciu. De ce ma bucur ca exista oportunitatea asta tehnica? Pentru ca romanii nu platesc nimic cu cardul, ba isi scot toti banii de pe el, dar nu uita niciodata sa isi plateasca factura la mobil. Avem astfel toate premisele, ma refer la cele tehnice, sa incercam sa „vindem” acest lucru catre cei ce ne apreciaza.
Nu va fi o tiganeala, o cerseala mediocra. La schimb, iti vom da lunar un pachet consistent de informatie, o rezerva de anunturi de mica publicitate sau chiar de reclama, daca ai firma si ai o asemenea nevoie.
Nu stiu daca vom reusi. Dar vom incerca. Vrem sa avem cat mai multi „cititori-jucatori” care sa contribuie cu sume mici, dar constante, la dezvoltarea produsului nostru. Ei vor fi pentru noi adevaratii cititori, o spun fara sa vreau sa jignesc pe cineva.
Caci cel ce contribuie financiar, chiar si cu o suma mai mica, va fi implicat si mai tare emotional, va deveni un cititor fidel.
Apoi, daca vom avea cateva sute sau macar o mie de contributori, va fi tot mai usor sa cred ca insemnam cu adevarat ceva pentru tine, cititorule.