Un magazinas de pe strada Napoca e paradisul impatimitelor handmade-ului: puzderie de cercei, ineluse, diverse accesori tricotate, cutii mirobolante, rame fanteziste de fotografii, brose nastrusnice si cate si mai cate. E materializarea visului unei pustoaice talentate din Turda care a indraznit sa isi croiasca propria afacere in buricul targului, cu banii imprumutati de la banca si nimicuri faurite cu mana ei.
Numele micului magazine e Daliart, de la numele proprietarei, Daria Dragota. Se afla pe strada Napoca, nr. 5 si de departe vezi ca are o magie: mai toti trecatorii se opresc ca fulgerati sa se uite ba la usa pictata nazdravan, ba la bijuteriile expuse in stanga. Inauntru e o salita prelunga, cu pereti portocalii si tavan de voal.
De o parte si de alta au fost insiruite produsele: cercei de o mare diversitate, de la cei micuti de metal care costa intre 6 si 8 lei la cei rafinati cu rasina, care pot costa de la 15 la 22 lei. Aliajele de metal sunt imbinate ca prin farmec cu margelute, lut sau sarma de cupru. Pe un alt raft se afla medalioane de rasina la 20-30 de lei si coliere de lana impaslita modelate manual si apoi brodate cu ata.
Acestea sunt mai scumpe, costa 40 de lei. Nu lipsesc bratarile sau brosele de lana in culori bizare. Se gasesc aici si magneti, intre care un succes fulminant au avut cele cu minioni. Un loc special il ocupa cutiile pentru bijuterii din lemn sau carton presat prin ceea ce se numeste “metoda servetelului”.
Acestea costa intre 25 si 70 de lei. Pe langa toate astea se mai gasesc accesorii tricotate, caciulite, jucarioare, fulare de mohair, toate impletite de colaboratoarea magazinului, Andreea Moisil.
In fundul magazinului, la o masa la care isi lucreaza “marfa” sta gazda, o fata frumoasa pe care o poti lua usor drept eleva de liceu. Are 21 de ani si este din Turda. Acolo si-a descoperit bucuria de a crea bijuterii si obiecte de artizanat, a invatat temeinic cum se face, trecand succesiv prin esecuri si realizari.
Povestea incepe devreme, cand Dalia era in clasa a 8- a.
“Aparusera pe net tot feluri de bloguri cu cercei pictati de lut, mari si colorati, mi-au placut la nebunie! Nu aveam atunci un venit, eram la scoala, asa ca mi-a venit in gand ca as putea invata sa imi fac eu. Nu a fost o solutie economica, materialele nu erau ieftine, insa a inceput sa imi placa din ce in ce mai mult sa fac asta”, povesteste Dalia.
Primii cercei au fost ai ei, apoi a inceput sa “produca” pentru prietene. Urmatorul pas a fost participarea la targurile de profil care aveau loc la Turda.
“La inceput faceam exact modelele pe care le vedeam pe net, apoi am inceput sa ma detasez de ele. Mie imi plac foarte mult temele absurd. Bufnitele sunt acum la moda, tot ce am avut cu motivul acesta s-a vandut instant. Imi plac pasarile, mai ales pinguinii. Nu am o pasiune deosebita pentru animale, mai degraba ma atrag combinatiile de culori”, marturiseste artista-patroana.
In clasa a zecea a trecut prin ceea ce numeste “perioada fimo”.
“Apar mereu pe net diverse modele si cred ca asta te influenteaza, a fost era fimo, apoi cea a lutului pictat. Imi placeau mult figurinele de fimo, testoase, prajiturele, ca niste jucarioare. Inceputul perioadei a fost un mic dezastru, am ars primele modele apoi am inceput sa deprind metoda, pas cu pas”, detaliaza fata.
Liceeanca Dalia era voluntara la Fundatia “Ratiu”, asa ca a participat cu stand la manifestari ca Zilele Turzii sau Turda Fest, unde bijuteriile ei au avut un succes rasunator si asta a inflacarat-o sa mearga mai departe.
Urmeaza o pauza in cariera artistica. Dupa absolvirea liceului, tanara s-a mutat la Cluj, unde, ca toti tinerii ambitiosi, a avut o sumedenie de joburi: barmanita, vanzatoare si, in vara trecuta, a lucrat ca salvamar in Grecia. Din acest moment, povestea capata nuante romantice.
“In drum spre Grecia, l-am cunoscut pe prietenul meu, Bogdan Ticsorean, care mergea si el in acelasi loc, sa faca acelasi lucru. Eram amandoi salvamari, acolo s-a legat relatia noastra. Am salvat cativa copii, au fost cateva momente de panica, dar a fost frumos”, dezvaluie Dalia.
O data intorsi la Cluj, cei doi se muta impreuna. El e broker de asigurari, iar ea lucreaza o perioada la Polus Center, la un stand cu jucarii educative pentru copii. Acolo participa la niste targuri, iar experienta ii reaprinde pasiunea pentru artizanat. E momentul in care ia marea decizie: sa isi faca propriul magazin de produse handmade.
Isi ia un credit, gaseste spatiul de pe Napoca, il inchiriaza, iar prietenul o ajuta pe tot parcursul actiunii cu amenajarea si alte treburi inerente.
“El lucra aici, eu faceam produse acasa. M-am temut, dar am fost si foarte entuziasmata. Uneori, ma intreb daca a fost vorba de curaj sau de impulsivitate. Cu parintii au fost discutii lungi, dar la final au fost de partea mea si ma sustin. Mama e si ea in domeniu, are un magazin de argint si cosmetice in Turda si m-a avertizat ce ma asteapta si ce va trebui sa indur”, povesteste Dalia.
Magazinul Daliart a implinit deja doua luni.
“La sfarsitul primei luni am reusit sa platim datoriile, sa cumpar material si mi-a si ramas ceva, cam de un salariu minim, dar am fost foarte fericiti, nu ne asteptam ca lucrurile sa se miste atat de repede. Intra si cumpara multi tineri, e adevarat, dar si adulti, am avut bunici care cauta cadouri pe nepoti sau scolari care cumpara cadou pentru invatatoare”, detaliaza tanara.
In timp ce sta la tejghea, fata isi confectioneaza urmatoarele produse, asa ca micul magazin e si atelier.
In primele saptamani a stat cu usa deschisa, pentru ca cei curiosi sa se simta poftiti sa si intre, nu doar sa iscodeasca prin vitrina. Cand a fost de ales, a decis sa faca pliante pe care sa le imparta pe strada, decat carti de vizita. Viseaza sa isi imbogateasca oferta cu agende, albume foto si altele, insa stie ca nu e usor.