Ce băiat simpatic și popular era acest nimeni în drum și unic deputat al Partidului Democrat Cluj dintre anii 2000 – 2004! Ce viață mișto era cu el întâlnindu-se cu jurnalisști, cultivându-i, încercând să le intre în grații! Pe atunci limba către cur se dădea dinspre politician către jurnalist, nu ca acum, când tot felul de pupincuriști de chitanțier își înmoaie limba în curul politicianului pentru a-și scrie oasanalele.

„Informațiile false se derulează cu o viteză amețitoare, inclusiv în presa națională, înclusiv la Cluj. Nu pot să nu observ niște chestiuni care sunt absolut deranjante. Este această publicație și cred că nu o să mă mai pot abține să nu îi dau numele, Ziar de Cluj. Este o presă de linșaj ce face Ziar de Cluj. Este o presă de linșaj, uitați-vă ce face la adresa mea de atâția amari de ani. Nu are nimic în comun cu jurnalismul adevărat, de bună credință, în interes public”, măcănea Baronul la adresa Ziar de Cluj anul trecut, ziar căruia de 10 ani nu catadicsise să-i răspundă la vreo întrebare, mai mult a dat ordin nimurucilor din Biroul mass media al Baroniei, să ne ignore întrebările pe legea 544 – dacă nu există pedeapsă consistentă, asistații mintal din Baronie și piticul moral ce baronește peste Oraș de 20 de ani, au impresia că produc acte de bunăvoință informându-ne cititorii.

O lege cretină (544) făcută în bătaie de joc de către un alt pitic moral, oportunistul de Vasile Dîncu, de ce ne-am mira?

Și de ce suntem noi presă de linșaj? Deoarece de peste 30 de ani (în ceea ce mă privește), ne facem datoria de a le spune acestor mitomani, cumătrocrați și clpetocrați că suntem cu ochii pe hoțiile, minciunile și aroganțele lor făcute pe bani publici.

Baronul, prost educat de la Răchițele, cu cei ăapte ani de acasă păscuți de gâște, vrea întrebări în avans, vrea numai ce-i convine, vrea mediu călduț de limbi în cur, să creadă că levitează.

,,Bună ziua! Înțeleg că vorbim despre lucrările de modernizare, nu?” 

,,Da, și încă câteva chestiuni pe politic.” 

,,Poftim? Cum? exclus! Nu am fost anunțat dinainte întrebările, nu răspund. Îmi pare rău!” 

,,Păi întrebările nu se trimit înainte. Nici legat de lucrările de modernizare ale străzilor principale nu-mi răspundeți?”

,,Nu, am terminat. Acord respect, cer să fiu respectat.” 

 ,,Vorbiți despre democrație constant și îmi spuneți că trebuia să trimit întrebările înainte?!!” Iese, trântește ușa sălii de sticlă și pleacă și a pus-o pe purtătoarea de cuvânt să-mi răspundă.

Ce respet cere Părintele Minciunilor? Dar ce spumele mării de respect a acordat el vreunui jurnalist, nu pupincuriștilor lui de chitanțier?

Plus că încalcă grosolan legea. Și-i instigă și pe subordonați să o facă. Dacă asta nu e abuz în serviciu, doar limbiștii de procurori ali Clujului ar putea să ne-o spună. Dar unii sunt ocupați cu somnul în sediul pus la dispoziție de Baron, alți sunt doar incompetență.

CITEȘTE:

Despre cum, conform legii, ar trebui să dea din buze mai cu viață purtătorii de cuvânt ai instituțiilor publice. Și despre cum șefii acestora au obligația să comunice cu populimea

Vremurile în care era simpatic s-au evaporat. Pe măsură ce a avansat politic și-a dat arama pe față: e un pitic moral cu nasul pe sus.

La fel ca tovarășul lui de blaturi, Vasile Dîncu, cel mai sinistru oportunist pe care-l cunosc.

Mi-aduc aminte de o întâlnire în care politicienii ne scăldau curul cu limba care a avut cândva la Terasa Căpuș. Liviu Man stătea pe scaun și se uita ca la un gândac de bucătărie la proaspătul ministru a Comunicării din Guvernul Năstase, Vasile Dîncu.

”Măi, Vasile, nici dracu nu-ți mai ajunge la nas. Nu că eșt înalt, ci că s-a umflat orezul în tine și nu s-a inventat prăjina care să-și ajungă la nas”.

Așa și cu Baronul. Nici dacă se cațără pe curelușa de la ceas nu mai ajunge la statura morală pe care o mima prin anii 2000!

de Victor Lungu